ROMÂNIA ÎN ANUL MARII UNIRI – C[entum]
Revista Luceafărul (Bt), Anul – X

Poem de Marin IFRIM
Primit la redacție: 21 Febr. 2018

Să-mi trăiască fiecare secundă bună de împărțit cu tine…

De unde, din ce ochi, din ce culori să te privesc? Uneori te ”cârăi” cu mine.
Mă uit la greșelile mele și la cele ale greșiților noștri. Suntem în același timp
Și în acelașți loc, pe o planetă străină. Mă uit la tine. Îți sare capul de
Faraoancă din lespezi scrise cu nisip slăvuit. Ești înălțimea mea tehnică. Când
Mă enervez, văd că ești frumoasă. Și o iau de la capăt. Mă uit în ochii tăi de
Copil. Întineresc. Ai o oglindă terapeutică, niște lumini aztece în părul tău
Extraterestru. Noi iubim ce nu ni se cuvine. Noi iubim cerul, pământul, patria
De oriunde și femeile supuse. Nu ne plac zeițele, Afroditele, pentru că ele nu există
În nomenclatorul frumuseților umane. Mă uit la tine ca spre o cruce de taur
Spaniol, ca la o coridă, parcă ai vrea să-mi spui că nu-ți place culoarea roșie. Ai păr
Roșu, de amazoancă, parcă te văd călare pe cal și cu arcul întins spre frunze
De ceai pentru rinichii calului. Nici măcar nu-mi dau seama de ce ești
Frumoasă de la natură. Ca o frunză prinsă într-un tablou bisericesc. Te cânt.
Nu există timp mai frumos cu mamă și cu iubită lângă tine, una lângă alta, ca
Niște icoane pe care să le tot visezi și să le ștergi de praf. Plâng pentru mamă,
Râd pentru tine, încă mă pot bucura că timpul e așa de adunat încât, oricât ai
Fi de nefericit, ai de unde alege. Am ales, am fost ales și las alegerile să se
Aleagă. Să-mi trăiască fiecare secundă bună de împărțit cu tine, suflete…

Marin Ifrim, 21.02.2018