Întâlnire
Cu ochii clipei de atunci
Eu tot privesc spre tine
Te-admiră dorurile-adânci
Din mine.
La fel si azi timid mă-ndrept
Cu-aceeaşi ezitare,
Dar azi emoţia-i din piept
Mai mare.
Şi graiul, parcă-i tot la fel
Aproape să se-nnece,
Doar plânsul, cred că numai el
E rece.
Căci plânsul, ca o stea în zori
Iubirea ne răsfaţă
Iar lacrimile curg ninsori
De gheaţă.
M-apropii tot mai mult, pierdut,
Şi-un pas ne mai desparte;
Dar mă retrag încet, tăcut,
Deoparte.
Tu pasu-acesta fremătând
Îl frângi, ca toamna plopii,
Şi cu un farmec surâzând
Te-apropii.
De-acum toţi paşii mei pustii
Plutesc desculţi pe ape,
Căci azi la pieptul tău mă ţii
Aproape.
* * *
Priveam
Priveam cum anii sub ecouri
Îngroapă-n trecerea grăbită
La crucea vremii-mbătrânită
Cortegii de-amintiri şi doruri,
Priveam uimit şi melancolic
Cum anii-mbătrânesc la geam
Dar pe sub straturi de uitare
Pierdut, chiar eu îmbătrâneam.
Priveam cum floarea-ncremeneşte
Străpunsă-n ultima-i lumină
Gândind la floarea din grădină
Plângeam văzând cum se-ofileşte,
Mă întristam privind cu teamă
Cum mugurii pălesc pe ram
Dar nu ştiam că-n glastra vremii
Treptat, chiar eu mă ofileam.
Priveam cum toamna ca o fiară
Răgnea prin ramuri ca nebuna
De teama ei, toţi codrii una
Înmărmuriţi îngenunchiară,
Plângeam umbrit la orice freamăt
Şi-n spaima lor mâhnit oftam
Mi se părea că plâng toţi codrii
Dar mă-nşelam… doar eu plângeam.
Priveam înfiorat trădarea
Lucind pe chipuri de morminte
Eroi orbiţi de-un blid de linte,
Viteji tronându-şi lepădarea;
Îi osândeam pe toţi aceştia
Şi împotriva lor porneam
Luptam cu şerpii-ascunşi sub nuferi
Şi n-am ştiut… că eu trădam.
Iar azi, când văd acestea toate
Cum strigă dur în contra mea,
Nici să privesc a lor cenuşă
Ce arde, nu cred c-aş putea…
Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania