Întâlnire

Cu ochii clipei de atunci
Eu tot privesc spre tine
Te-admiră dorurile-adânci
Din mine.

La fel si azi timid mă-ndrept
Cu-aceeaşi ezitare,
Dar azi emoţia-i din piept
Mai mare.

Şi graiul, parcă-i tot la fel
Aproape să se-nnece,
Doar plânsul, cred că numai el
E rece.

Căci plânsul, ca o stea în zori
Iubirea ne răsfaţă
Iar lacrimile curg ninsori
De gheaţă.

M-apropii tot mai mult, pierdut,
Şi-un pas ne mai desparte;
Dar mă retrag încet, tăcut,
Deoparte.

Tu pasu-acesta fremătând
Îl frângi, ca toamna plopii,
Şi cu un farmec surâzând
Te-apropii.

De-acum toţi paşii mei pustii
Plutesc desculţi pe ape,
Căci azi la pieptul tău mă ţii
Aproape.

  * * *

Priveam

 Priveam cum anii sub ecouri
 Îngroapă-n trecerea grăbită
 La crucea vremii-mbătrânită
 Cortegii de-amintiri şi doruri,
 Priveam uimit şi melancolic
 Cum anii-mbătrânesc la geam
 Dar pe sub straturi de uitare
 Pierdut, chiar eu îmbătrâneam.

 Priveam cum floarea-ncremeneşte
 Străpunsă-n ultima-i lumină
 Gândind la floarea din grădină
 Plângeam văzând cum se-ofileşte,
 Mă întristam privind cu teamă
 Cum mugurii pălesc pe ram
 Dar nu ştiam că-n glastra vremii
 Treptat, chiar eu mă ofileam.

 Priveam cum toamna ca o fiară
 Răgnea prin ramuri ca nebuna
 De teama ei, toţi codrii una
 Înmărmuriţi îngenunchiară,
 Plângeam umbrit la orice freamăt
 Şi-n spaima lor mâhnit oftam
 Mi se părea că plâng toţi codrii
 Dar  mă-nşelam… doar eu plângeam.

 Priveam înfiorat trădarea
 Lucind pe chipuri de morminte
 Eroi orbiţi de-un blid de linte,
 Viteji tronându-şi lepădarea;
 Îi osândeam pe toţi aceştia
 Şi împotriva lor porneam
 Luptam cu şerpii-ascunşi sub nuferi
 Şi n-am ştiut… că eu trădam.

 Iar azi, când văd acestea toate
 Cum strigă dur în contra mea,
 Nici să privesc a lor cenuşă
 Ce arde, nu cred c-aş putea…