Revista Luceafărul: Anul XI, Nr. 3 (123), Martie 2019
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: ISSN 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE

„Inelul cu ametist ”, trilogie de Toni Hulubei  Macovei. Ochire critică

Primit pentru publicare: 05 Mart. 2019
Autor: Vasile LEFTER
Publicat: 06 Mart. 2019
© Vasile Lefter, © Revista Luceafărul
Editor: Ion ISTRATE
Opinii, recenzii pot fi trimise la adresa: ionvistrate[at]gmail.com  sau editura[at]agata.ro

  „Inelul cu ametist ”, trilogie de Toni Hulubei  Macovei. Ochire critică

       Într-o lume în care oamenii au cam uitat de lupta cu inerția,o lume bulversată de  neliniști și interese meschine,o carte scrisă cu talent vine să ostoiască dorurile și speranțele celor sensibili și visători.

     Trilogia epico-lirică „Inelul de ametist”, dăruită literaturii de Toni  Hulubei Macovei ne apare ca un balsam. Proza ieșencei Toni Hulubei aduce liniște și împăcare,întrerupând ritmul nebun al goanei după bani și glorie.  Absolventă a Facultății de Filologie de la Universitatea Alexandru Ioan  Cuza din Iași, autoarea trilogiei a purtat cu ea pe meridianele globului atmosfera dulcelui târg al Iașului. Cartea degajă aroma teiului din Copou. Nicio tensiune alarmantă, nicio situație fără ieșire! Suntem parcă în atmosfera povestirilor lui Sadoveanu, în care timpul nu se grăbește.
 Începând cu 2005,Toni Hulubei Macovei își testează calitățile artistice prin abordarea genului liric. Publică la Editura Junimea volumele de poezii „Curcubeie în noapte”(2005), ”Zodia leului(2006), ”Fluturi de mătase”(2007),„Serenada în do minor pentru un greier solo”(2011) ,„Rochia de vorbe”(2014),„Scrisori la post restant”(2015). Despre aceste efuziuni lirice a scris competent criticul Mircea Coloșenco.

     După această suită lirică, scriitoarea simte aerul tare al prozei, cadru generos de etalare a viziunii panoramice, în timp și spațiu. Penelul scriitoarei este, încărcat de experiența traiului  pe alte meleaguri, ca soție de ambasador. După așa o încărcătură intelectuală și sensibilă, trecerea la proză devenea o necesitate. Cele văzute și trăite în plasa ambasadelor îi ofereau o sursă de inspirație ce trebuia aproape obligatoriu transpusă artistic, transfigurată ca posibile repere de cunoaștere a firii umane. Intrarea în cultura lumii pe ușa din față își cerea drepturile.A nu împărtăși această experiență însemna deja o trădare.Mai multe volume de proză au drept numitor comun fascinația călătoriei,setea de a descoperi noi moduri de viață, de oameni diferiți, de pe platformă romantică. Dorul de călătorie și visul fac bună casă împreună. Prozatoarea s-a format la școala marilor romancieri romantici ai lumii, dar și la umbra povestitorilor autohtoni.Mărturii sunt romanele „Crucea Sudului(2018), ”Povești din ceașca de cafea(2010),„Havana,ultimul  bal”(2016). Trilogia „Inelul de ametist”(2013,2017,2018) poate fi considerată o realizare epică ,în care scriitoarea își etalează calitățile beletristice,reconfirmând o maximă celebră: „Finis coronat opus ”.

     Trilogia „Inelul de ametist” poate fi citită în cel puțin două chei de receptare.
Primul palier de lectură este accesibil cititorului comun,neavizat,necenzurat de material e critice.Sunt povești de dragoste la toate nivelurile.destine centripete având ca nucleu familia lui Petre Vlaicu,un artist polivalent, bijutier, pictor, scriitor.

Toni Hulubei Macovei  face discursul epic atractiv și palpitant prin învăluirea întâmplărilor într-un văl tainic. Niciodată nu duce firul epic până la capăt. Lasă cititorului plăcerea de a complete  pânza de păianjen, regretând că nu a aflat mai mult despre personaj. Alt fel spus,lectorul devine coautor, condus cu dibăcie spre finalul proiectat de prozatoare.

Totul pornește de la o relație tainică,păstrată la nivelul decenței,între Petre Vlaicu și enigmatica Clotilde, femeie cuceritoare,caldă,delicate,întruchiparea feminității, devenită partener neașteptat de afaceri la Paris. Orașul luminilor este un spațiu generos pentru prozatoare,cucerită de marile obiective turistice din capitala Franței ,unde își poartă protagonistul asemenea unui ghid familiarizat cu tot ce tine de culturalitate.   

 Expoziții,muzee,grădini,concerte țin cititorul conectat la valorile europene ale unei capitale vizitată în toate sezoanele de turiști veniți de pe tot mapamondul.

       Rând pe rând , sunt introduse în scenă și alte personaje,care în anume momente preiau prim-planul acțiunii.Mihai,fiul soților Vlaicu,a ajuns un pianist de renume,concertând pe marile scene lirice ale lumii.Este mândria familiei . De la el, pornesc episoadele cu trăiri muzicale de excepție.Concertele sale în țară sunt evenimente cu mare încărcătură emoțională pentru familia lui Petre Vlaicu. Se poate spune că Mihai-Beatrice este al doilea cuplu matrimonial din trilogie. Aceeași tehnică a grupării personajelor în perechi erotice,la început de drum sau consolidate,este completată de cuplul Radu -Maria, Alice-Emil, Ana-Pierre. Familia aduce de fiecare dată împlinirea personalității. Dominantă este atmosfera din lumea artiștilor.

     Prin crearea unei situații critice,un accident, Toni Hulubei își păstrează protagonistul și în ultimul volum. Proiectul Bucura este continuat și ridicat la standarde europene, prin inițierea unei tabere de pictură. Eroii demonstrează că satul românesc poate intra în circuitul valorilor culturale europene, dacă cei de aici se implică. Bucura devine un colț de rai, „Un axis mundi”, început de Petre și continuat de Radu. Totul este văzut în interdependență. Viața merge înainte. Bucolicul din cel de al treilea volum este asimilat atmosferei  generale a cărții.

       A doua cheie de receptare a trilogiei prozatoarei Toni Macovei are în vedere simbolistica ametistului. Simbolul este valorificat mai ales în primele volume. Această viziune presupune o mică documentare, pornind chiar de la o legendă, în care se spune că Zeus fusese îndrăgostit de frumoasa nimfă Amethiste, care nu-l iubea. Acest refuz l-a îndemnat să spargă cupa din care bea de o stâncă. Pe loc, stânca a devenit violet-rubinie.

Ametistul a devenit simbolul spiritualității, al faptelor gândite, al lucidității. E o abordare mai cerebrală a textului, care nu diminuează discursul narativ cu inserții descriptive de mare profunzime. Un singur exemplu: „Mă întreb, uneori, cum de și-au înălțat  zorelele clopoțeii albaștri până la mansarda mea, urându-mi „bună dimineața” când visez la masa de scris, cum și de unde au răsărit, în livadă, puzderie de albăstrele, flori de cicoare, garofițe de camp albastre, inișor, încât și iarba pare acum albastră ?”

         Toni Hulubei Macovei este o voce auctorială,epică și lirică, ce trebuie ascultată cu inima și mintea. Scrie o proză curate, disociindu-se de maculatura cu tente vulgare comerciale. Editura Pim a câștigat un artist de valoare !