Revista Luceafărul: Anul XII, Nr. 5 (135), Mai 2020
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE

---

Ecouri la romanul de Al.Florin Țene “Întoarcerea din cruciadă- Viața poetului Radu Gyr între realitate și poveste “
Întâmplări triste cu Securitatea și foști studenți, viitori scriitori și ziariști

Primit pentru publicare: 09 Mai 2020
Autor: Al. Florin ȚENE, președinte al Ligii Scriitorilor Români
Publicat: 10 Mai  2020
© Al. Florin Țene, © Revista Luceafărul
Editor: Ion ISTRATE

---

Ecouri la romanul de Al.Florin Țene “Întoarcerea din cruciadă- Viața poetului Radu Gyr între realitate și poveste “
Întâmplări triste cu Securitatea și foști studenți, viitori scriitori și ziariști

 

Zilele trecute am primit o scrisoare de la un fost coleg de liceu, profesorul Budică Petre, din județul Vâlcea, în care îmi comunică faptul că a citit romanul meu despre poetul Radu Gyr, care i-au adus aminte de unele întâmplări triste din timpul facultății de filologie de la Universitatea București, din anul  1962.

Fiind student în anul doi la facultatea mai sus amintită, îi plăcea foarte mult poezia scrisă de Radu Gyr, care încă nu ieșise din închisorile comuniste. Petre Budică fiind un împătimit al anticarilor din București, a copiat diferite poezii ale autorului poeziei “Iisus în celulă “, pe care le-a adus în căminul studențesc. Fiind vorba de poeziile “ Dă-mi drumul din temniță. Isuse“, “Îți scriu o carte, mama, din Aiud “, “Ofrande “ și “Antiteză “.

Datorită acestui fapt trei colegi de an au raportat Securității deținerea acestor poezii de către colegul lor Budică Petre.

Aceștia sunt: Niță Victor, născut la 6 noiembrie 1941, viitor scriitor și ziarist care avea nume conspirativ “ Cazan Costel“ conform adresei CNSAS nr.P 1599/03/ 1911. Datorită acestui fapt  studentul Budică Petre a fost dat afară din UTM și anchetat la secția de Securitate din București, str.Ștefan Furtună, colț cu Plevnei. Un rol important de a nu fi dat afară din facultate l-a avut, pe atunci, asistentul Eugen Simion, actualmente academician.

Dar să vedem cine este Victor Niță:  poetul și gazetarul Victor Niță s-a născut  în 1941 pe plaiuri moldave, în comuna vasluiană Grivița–, erau timpuri grele, în vara acelui an. România intrase în război, iar părinții nu știau dacă pruncul va trăi. A trăit. În vremea cumplitei secete postbelice, familia lui a plecat la Hunedoara. De atunci, Victor Niță se va atașa de acele meleaguri unde și-a petrecut o parte din copilărie, adolescență și alte vârste tinere. Absolvent al Literelor bucureștene (1968), a devenit, în 1974, ziarist – de linia întîi – la revista „Flacăra”, condusă, între 1973 și 1985, de poetul Adrian Păunescu. A rămas la această publicație pînă în 1988, cînd s-a transferat la „Sportul”. După 1989, a lucrat în mai multe redacții, la „Ora”, „Expres”, „Evenimentul zilei” sau „Cotidianul”. În 1984, a publicat, la Albatros, volumul de versuri “Turnul Neboisa” (numele unei fortărețe a Castelului Corvineștilor). Iar în 2002, cartea de literatură pentru copii “De-ar fi toată viața vară!”, ilustrată de soția sa, artistul plastic Lucia Niță-Martin.

Un alt coleg care îl turna la Securitate pe Budică Petre și pe colegul, viitorul scriitorul indianist  George Anca, a fost poetul Paul Tutungiu care avea nume conspirativ “Vasilescu Ion “, conform adresei CNSAS nr.P.1599/03. Din 21 octombrie 2009.Acesta a dat informație privind deținerea de către Budică Petre a poeziei “ Dă-mi drumul din temniți, Isuse“ de Radu Gyr și a altor două poezii. Nota informative avea nr.361 din 11 aprilie 1962, în care ofițerul a stabilit următoarea întâlnire conspirativă cu acest student în 25 aprilie 1962.

Să vedem cine este Paul Tutungiu: se naste la 6 mai 1941, în Cernavodă, județul Constanta. Este poet. Fiind fiul lui Pavel Simion Tutungiu, ofiter, si al Silviei (n. Constantinescu).
Termina liceul la Călărași în 1959, apoi lucreaza în mină, la Petroșani. După absolvirea Facultății de Filologie a Universității din Bucuresti  în 1966, este redactor la ziarele “Steagul rosu”. “Dimbovita,” “Tirgoviste” pâna in 1971, apoi este corespondent de presa la Piatra Neamt  în perioada 197l-l974; apoi redactor la revista “Teatrul”.
Debuteaza în 1959 cu poezie în “Luceafarul”.

Colaborează la “Flacara”, “Satul socialist”, “Romania literară”, “Luceafărul” etc. A publicat volume de versuri (Imperiul neodihnei, 1970; Ordinea peșterii, 1971; Colindele din țara lui Orfeu, 1974; Partidul si Poetul, 1977; Fiul Dunării, 1977; Ovații în Carpați, 1979; Târimuri pentru Făt-Frumos, 1983, romanul Drumul Hotilor (1979) si Dialoguri despre teatru (1980). Activitate stiintifica, materializată in comunicări pe teme de etnologie.

Pasiunea pentru cultură dacă si medievală românească își pune amprenta asupra creației lui Paul Tutungiu Volumele de versuri publicate, ca și romanul, poartă însemnul aspirației spre sinteza amplă a esenței spațiului românesc pe baza fondului traco-dac și arhaic românesc, nuanțată cu elementul medieval. Spirit blagian sudcarpatic, poetul tinde spre fundamentarea unei metafizici lirice naționale și în acest scop uzează copios de mitologia autohtonă, în special de cea dunareană, de elementele geografiei noastre.Paul Tutungiu se vrea un spirit înfrățit cu miticul, tutelat de zeii vechii Dacii, legatar al lui Deceneu peste veac, lansându-și spre geniile ocrotitoare „colindele”, „doinele”, „baladele” si invocatiile magice („Taaroua!”). In Partidul si Poetul (1977), prin intermediul aceluiasi stil patetic si incantatoriu, el glorifică patria si partidul, încercind să reunească dimensiunea istorico-mitică a spațiului autohton cu o dimensiune pur retorică, in Drumul Hotilor (primul volum, apărut 1979), Paul Tutungiu încearcă să aducă în prezentul lecturii trei epoci istorice diferite (anii 1970, deceniul șase al secolului trecut  și vremea lui Matei Basarab), pentru a argumenta epic ideea continuității și a face un elogiu epocii socialiste. Dacă episoadele despre trecut, mai ales cel despre „obsedantul deceniu”, sunt în general izbutite, imaginea prezentului este idilică și neconvingătoare.

OPERA: Imperiul neodihnei, versuri, Bucuresti, 1970; Ordinea pesterii, versuri, Bucuresti, 1971; Colindele din tara lui Orfeu, versuri, Bucuresti, 1974; Fiul Dunarii, versuri. Bucuresti, 1977; Partidul si Poetul, versuri, Bucuresti, 1977; Oratii in Carpati, versuri, Bucuresti, 1979; Drumul Hotilor, roman, Bucuresti, 1979; Dialoguri despre teatru, Iasi, 1980; Tarimuri pentru Fat-Frumos, poeme, Bucuresti, 1983.

REFERINTE CRITICE:
Al. Piru, Poezia, II;
M. Iorgulescu, Scriitori;
E. Manu, in Romania literara, nr. 1, 1980;
A. Silvestri, in Luceafarul, nr. 33, 1983;
Al. Ruja, in Luceafarul, nr. 26, 1985;
nr. 19, 1986.

Un alt coleg care îl turna la Securitate pe Budică Petre a fost Druică Gheorghe cu numele conspirativ “ Gaius Nicolae.“, fost ziarist la ziare județene.

Datorită acestor foști colegi de facultate și de an a suferit și scriitorul indianist vâlcean George Anca, coleg și prieten cu Budică Petre. George Anca cunoscut mai mult în străinătate decât în țară, s-a născut la 12 aprilie 1944 în fosta comuna Bercioiu, acum Budeşti, din judeţul Vâlcea, George (Gheorghe) Anca a fost un scriitor specializat în indianistică, de notorietate internaţională.   Membru al Uniunii Scriitorilor, preşedinte al Asociaţiei Culturale Româno-Indiene (RICA) şi al Academiei Internaţionale „Mihai Eminescu”, vicepreşedinte al Societăţii de Etnologie din România, cancelar naţional acreditat la ONU, George Anca a fost titularul primului lectorat românesc la Universitatea din Delhi, India (1977-1984, 2002-2003).   Traducător al religiilor, indianist în literatura sanscrită şi imnurile vedice, scriitor, eseist privind literatura antropologică şi orientală, poet, profesor universitar, a participat în mai multe rânduri la evenimente mondiale de indianistică şi a tradus o parte însemnată din marea epopee indiană Mahabharata.   A avut o carieră universitară în ţară şi în străinătate şi a urmat cursuri de specializare la universităţile din Roma şi Delhi, iar în domeniul televiziunii în W. F. Maukley, SUA; fiind doctor în litere al Universităţii din Bucureşti (1975). Este considerat întemeietorul unui nou stil literar – stilul dodiilor şi, deopotrivă, al unui limbaj artistic original. S-a autointitulat „scriitorul dodiilor”. Cei care şi-au pus, de altfel, amprenta asupra stilului său scriitoricesc au fost Constantin Noica şi Mircea Eliade, cu care a avut o strânsă legătură.    „Magnatul virtuos al penelului”, aşa cum l-au caracterizat cei care l-au preţuit, a lăsat în urmă o vastă operă, fiind autor a peste 60 de volume în cele mai diverse genuri şi specii literare.    În ceea ce priveşte legătura sa cu India, doctorul în filologie George Anca povestea: „India a fost un accident care apoi a devenit viaţa mea”.   În 2018, Vâlcea a primit donaţie fondul de indianistică al scriitorului George Anca şi o serie de cărţi din partea Ambasadei Indiei care sunt expuse la loc de cinste în cadrul Bibliotecii Judeţene „Antim Ivireanul” din Râmnicu Vâlcea.

Aceiași colegi îl turnau și pe George Anca, dar despre dosarul de securitate al acestuia vom scrie altă dată.

Al. Florin Țene