Revista Luceafărul: Anul XII, Nr.9 (141), Septembrie 2020
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE

Integrarea materiei artificiale și organice în proiecte artistice. Regenerated Human, proiect al artistei Flavia Pintea

Primit pentru publicare: 08 Sept. 2020
Autor: Cosmina Marcela OLTEAN,  redactor șef-adj. revista Luceafărul
Foto: Cristian TELEUCĂ
Publicat: 09 Sept.  2020
© Cosmina Marcela Oltean, © Crstian Teleucă, © Revista Luceafărul
Editor: Ion ISTRATE

Integrarea materiei artificiale și organice în proiecte artistice. Regenerated Human, proiect al artistei Flavia Pintea

Tânăra artistă Flavia Pintea, originară din Bacău, acum stabilită în Iași, lucrează cu concepte precum regenerarea socială, regenerarea climatică și viabilitatea naturală pe termen lung. Ea intenționează să creeze opere de artă care nu numai că pot fi prezentate într-o galerie, dar care totodată au puterea de a ridica semne de întrebare cu privire la problemele sociale, având intenția de a contribui efectiv la viața oamenilor. Flavia a lucrat în primă fază doar cu mijloacele artistice tradiționale, cum ar fi pictura și gravura. Apoi, după câțiva ani și datorită experiențelor multiculturale pe care le-a avut studiind în Franța și Italia, a luat calea unor cercetări artistice centrate pe tehnologie, chimie, biologie, literatură și științe sociale.

„După cinci ani de studiu al artei orientat spre practica picturală (studii de licență și master), am simțit nevoia de a-mi extinde cunoștințele în domeniu și modul în care obișnuiam să creez, așa că am luat calea cercetării interdisciplinare urmând încă un master în teoria artei. Astfel, am solicitat două burse pentru a studia la Accademia di Belle Arti di Verona, Italia și la Faculté des Humanités Lille 3, în Villeneuve d’Ascq, Franța. Aceste experiențe multiculturale s-au adăugat cu succes la practica curatorială de la Muzeul Național de Artă Modernă și Contemporană din Roma, unde am lucrat cu oameni din întreaga lume, căutând în permanență o perspectivă generală asupra artei recente, pentru a descoperi noi modalități de a face artă, care ar putea ajunge la un public mai larg ”, conchide artista.

Abordările sale conceptuale includ regenerarea materială și socială, durabilitatea și căutarea alternativelor care ar putea îmbunătăți metodele actuale utilizate. Un proiect care demonstrează cele de mai sus este Regenerated Human, o cercetare recentă începută anul trecut, pentru cea de-a doua teză de disertație la Facultatea de Arte Vizuale și Design (teorii și practici în arta vizuală) de la Universitatea Națională de Arte George Enescu Iași. Proiectul este o schiță pentru o viitoare instalație bio-sculpturală realizată din materiale reciclate din natură și conține și materie vie, bacterii care generează oxigen prin consumul de dioxid de carbon. Proiectul este conceput ca un răspuns pentru acțiunile de regenerare climatică, din ce în ce mai necesare azi. Inspirat de sculpturile sociale ale lui Joseph Beuys și de a treia lege a lui Newton, care postulează că pentru fiecare acțiune din natură există întotdeauna o reacție egală, proiectul Regenerated Human propune un nou discurs între oameni și mediul înconjurător și echilibrarea unor acțiuni ale căror efecte sunt reversibile numai prin observarea și analiza efectelor ulterioare.

Intenția proiectului este de a crea un spațiu de tranziție între creația artificială și natură și de a pune omul într-o poziție de a hrăni mediul, nu numai de a-i consuma resursele într-un mod care lasă urme imposibil de tratat atât pe termen scurt, cât și pe termen lung. Cu un proiect ca acesta, care integrează materia artificială și organică ca mod de creație, Flavia caută să creeze obiecte de artă utilitare, care generează cunoaștere și care subliniază conștientizarea și responsabilitatea umană cu privire la îmbunătățirea și dezvoltarea, atât culturală, cât și sociologică. Proiectul abordează viața și raportul om-natură într-un spațiu de conciliere și ridică întrebări despre modul în care oamenii interacționează cu natura, cu materia și, mai important, să ia în considerare întotdeauna consecințele actelor lor atunci când acestea pot periclita natura.