Revista Luceafărul: Anul XIII, Nr.3 (147), Martie 2021
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE

Ion Istrate, un reper în publicistica românească

Primit pentru publicare: 08 Mart. 2021
Autor: Prof. Vasile LEFTER, Membru Fondator de Onoare al Revistei Luceafărul    
Publicat: 09 Mart. 2021
© Vasile Lefter, © Revista Luceafărul

 Ion Istrate, un reper în publicistica românească

       Botoșaniul rămâne mereu un fel de Romă mică spre care ne îndreptăm privirile, începând cu Eminescu, ajungând până în zilele noastre.
Ce are Botoșaniul în plus față de alte așezări românești?  Mi-e greu să vă răspund argumentat, deoarece ar fi un expozeu de întindere. Pe scurt, răspunsul ar fi unul simplu: Are oameni! Da! Are oameni botezați în cristelnița românismului, iubitori de credință și neam.

    Ion Istrate, directorul revistei „Luceafărul ”, e  unul dintre ei. Are acel frumos neastâmpăr al românului care nu lasă vremea să înece aventura spiritului, cu gândul îndreptat spre generațiile viitoare. Prin veac, se aude mereu testamentul poeților Văcărești, care trece granițele provincialismului : „Las vouă moștenire/ Creșterea limbii românești/ Și-a patriei cinstire.”

        Ieșirea de sub teascurile Editurii „Arena cărții” în 2020 a unui almanah de mare ținută științifică, intitulat inspirat „Un Almanah despre Oameni și Cărți ”, sub semnătura lui Ion Istrate,  păstrează speranța. Se reiterează adevărul că nu oamenii sunt sub vremuri, ci vremurile sunt sub oameni, indiferent de năcăfalele existenței.

      În vremuri „de zaveră”,  Ion Istrate nu lasă durerea de afară să pătrundă în adâncurile cugetului. Cu acribie, retrăgându-se în universul securizat al cărților. Ion Istrate adună în acest almanah articole publicate în revista „Luceafărul” în perioada anilor 2009 – 2020, făcând o selecție atentă a materialelor, astfel încât zbaterea publicistică a oamenilor de cultură din Bucovina și din celelalte zone ale țării să se prezinte generațiilor ce vin prin talent și iubire de țară. 

 Dorina Rodu, redactorul tipăriturii și directorul editurii a rezonat la exigențele neobositului manager al „Luceafărului”. Pot spune că am citit despre aceste cărți sincron, la vremea când au fost scrise. Adunate,  aceste cronici într-un mare buchet primesc aroma fructului copt. În reviste, cronicile se uzează, pălesc. Într-un Almanah ca cel de față le este garantată intrarea în circuit.

          Autorul „Almanahului…” a optat  pentru criteriul cronologic, în primul rând, alegând cărți apărute între 2009 – 2012. Aparatul critic al lucrării permite „activități de informare, studiu și cercetare” pentru specialist, dar și pentru diletant. Indexul-nume și denumiri de la sfârșitul cărții denotă o cunoaștere deplină a tehnicii de redactare, Almanahul satisfăcând toate cerințele unei lucrări științifice, care putea primi un titlu legat de critica literară.

      Îmi păstrez obiceiul de a spune ceva despre titlu, care trebuie să fie un ghid în receptarea oricărui text scris, indiferent de stilul funcțional căruia aparține. „Almanahul” este despre oameni și cărți. Ion Istrate pornește de la autori. Pe mulți i-a cunoscut personal. Așa reușește să surprindă fața nevăzută a operei comentate. Aceasta se reflectă și în titluri. Enumăr câteva: „Teodor Jacotă. Viața cu zbucium și har…”,  ”Lucia Olaru Nenati – ciudesă a nordului moldav…”, „Inginerul Nicolae Iosub, un eminescolog născut din pasiune”, „Omul ocrotit de Dumnezeu—Gheorghe Gherman”, ”Nervii coloanei culturale – Gheorghe Burac”, ”Dorina Rodu, un destin predestinat cuvântului scris”, „Donquijotismul din visul lui Vasile Lefter, într-un roman psiho-social” etc.

           Fiecare cronică din „Un Almanahul despre oameni și cărți”, autor Ion Istrate, Arena Cărții,  Botoșani, redactor Dorina Rodu, te poartă într-o lume mirifică, o lume a reflecției.

Ion Istrate este bucovineanul cu glas cald, care pătrunde în inima cititorului, fiindcă scrisul său izvorăște din dragoste pentru oameni. Cuvintele sunt alese din sfera blândă a vocabularului. Ion Istrate simte subteranul cărții și este mereu gata să însoțească cititorul asemenea personajelor legendare.  Unele scrieri la care se referă sunt micromonografii și pot fi considerate repere pentru o mare monografie: Un singur exemplu este edificator: „Sărbătoarea țarinei strămoșești-nunțile de aur la Vlăsinești”.

      Furat de subiect, Ion Istrate  lunecă uneori în albia veche a limbajului, părând contemporan cu marii cronicari ai Moldovei: „Până la profesorul Gheorghe Burac, Vlăsineștii n-a avut și nu va avea  în curândă vreme o așa personalitate marcantă,  care  să-și lase o importantă și serioasă amprentă asupra comunității sub absolut toate aspectele: economic, social, politic și, mai ales, cultural-spiritual”.

        Citind  cele peste treizeci de cronici, variate ca stil și judecată, înțelegi că un popor pentru a rămâne în istorie are nevoie de cărturari precum Ion Istrate, răbdători  în vreme, cu iubire de locuri natale, racordate la țara care ne ține pe toți.
Nu pot să nu readuc în actualitate două versuri ale unui poet uitat, ca de altfel mulți alții:
„Iar dacă  vrei s-aduci cuiva mulțam,
Adu-l țărânei ce sub mine-o am.
E țara ce la sânul ei ne ține,
Hrănindu-ne pe tine și pe mine.”