Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 12 → 2020

Din rană, fără teamă

Revista Luceafărul: Anul XI, Nr. 12 (132), Decembrie 2019
V-ați iubit vreodată țara?
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: ISSN 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE

Din rană, fără teamă

Primit pentru publicare: 07 Dec. 2019
Autor: Dorina RODU
Publicat: 07 Dec. 2019
© Dorina Rodu, © Revista Luceafărul
Editor: Ion ISTRATE


Când a țării inimă
Se zbate pentr-un neam,
Tu, cu vulcanică rimă
Lovește-n stârpitorii de neam;
.
Înfășoară-ți a tale degete
Pe-al sabiei rece mâner,
Înfruntă-ți fricile, poete
Și nu privi stingher,
.
Căci a ta luptă
Abia acum începe,
Din umbre-i ruptă
Și nu cenuși concepe…
.
Al tău regat de epitete
Va sfârși-n scrum și fum,
Libertății-i vor pune pecete
Cu-al robiei parfum.
.
Rana țării îi deschisă,
Sângele albastru curge
Pe Prut, la vale, se scurge
O istorie prescrisă…
.
Deci, te luptă aprig
De-i cald, ori frig,
C-un buzdugan de sentimente
Împarte vechile sacramente,
.
Într-un cuget sfânt
Prin simțire, vânt, cuvânt
Unește țara-mamă
Făr’ de răni și fără teamă.


Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celorlalți 2.617 abonați

1 comentariu la acestă însemnare

  1. Stefan Silva spune:

    Clopotul Străbun
    Ștefan Silva

    Iarăşi bate clopotu-ntr-o parte,
    Ca în vremuri grele, vremuri de război,
    Pentru fiii ţării, cei plecaţi departe,
    Glasuri din pământuri îi cheamă înapoi.

    Este jale-n ţară, au venit barbarii,
    Ne-au furat credinţa, pământul de sub noi,
    Ne-au furat Montana, se-nmulţesc tâlharii,
    Nu e nici o lege, sunt vremuri de război.

    Iarăşi sună goarna, sună Deşteptarea,
    Trupul ţării noastre iar a fost ciuntit,
    Glasuri din morminte cheamă apărarea,
    Nu lăsaţi să moară ţara nici un pic!

    Iarăşi bate toaca, bate într-o dungă,
    Pentru fiii ţării, cei plecaţi de-acasă,
    Strigătul Unirii, pân`la ei s-ajungă,
    Altă cizmă mare peste noi apasă.

    Iarăşi bate toaca, fără încetare,
    Sus la Mănăstire, ca să ducă vântul,
    Vestea vremii grele ce apare-n zare,
    Hoardele barbare pârjolesc pământul.

    Iarăşi bate clopotul în noapte,
    Bate cu credinţă, bate Învierea!
    Îngerii Vegherii ne şoptesc în noapte:
    Nu vă fie frică, a voastră-i mântuirea.

    Iarăşi bate clopotul în noapte,
    Ca în vremuri grele, vremuri de amar,
    Mare-i jalea-n ţară, se aude-n şoapte,
    Vor să schimbe piatra, se umblă la hotar.

    Iarăşi bate clopotul, dar bate,
    Cum n-a mai bătut el niciodată,
    Vrea s-adune acasă, frate lângă frate,
    Vrea s-adune acasă, românimea toată.

    Iarăşi bate clopotul în noapte,
    Bate şi în vale, bate şi în deal,
    Bate ca pe vremuri, când vestea de moarte.
    Iarăşi e furtună la noi în Ardeal!

    Iarăşi bate clopotul în noapte,
    Bate şi iar bate, cum bate de ani,
    Bate Deşteptarea „din somnul cel de moarte,
    În care te-adânciră barbarii de tirani„.

    Iarăşi bate clopotu-ntr-o dungă,
    Bate şi vesteşte, până peste mare,
    Bate ca s-audă stăpânii de la cârmă,
    Că România-i Sfântă şi nu e de vânzare.

    Iarăşi bate clopotul în munte,
    Bate şi vesteşte durerea unui neam,
    Căzut iar în robie când era pe punte,
    Urmaş din Burebista şi Roma lui Traian.

    Iarăşi bate clopotul cel mare,
    Bate Deşteptarea, sus în Catedrală,
    Strigăt de revoltă, se-aude-n depărtare,
    Plebea obidită cere socoteală.

    Bate iarăşi clopotul la Putna,
    Braţ de vitejie să renască-n neam,
    Să apărăm pământul, să apărăm Columna!
    Noi eram aici când a venit Traian.

    Iarăşi bate clopotu-n Albac,
    Ca Mihai la Turda şi Decebal ca rege,
    Luptând pentru ţară şi Horea a fost trădat.
    Pentru trădători chiar nu există lege ?

    Iarăşi bate clopotu-ntr-o dungă,
    Sufletul lui Iancu rău ne dojeneşte:
    Aţi lăsat Ardealul la străini s-ajungă!
    Nu vedeţi că ţara rău se prăpădeşte ?

    Iarăşi bate toaca, sus la Mănăstire,
    Brâncoveanu Sfântul, a fost decapitat,
    Apărând credinţa şi-a neamului iubire.
    Voi stăpânii ţării, asta aţi uitat?

    Iarăşi bate clopotu-ntr-o dungă,
    Pentru fiul ţării cel rătăcitor,
    Lacrimi de durere pân`la el s-ajungă,
    Ce pământul varsă pentru el, de dor.

    Iarăşi bate-ntruna Clopotul cel Mare,
    Înalţă către ceruri chemarea de român,
    Şi bate, bate-ntruna, a neamului chemare
    În spaţiul mioritic, Clopotul Străbun.

    Iulie, 2015

Drept de autor © 2009-2020 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5