Revista Luceafărul: Anul XIII, Nr.8 (152), August 2021
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE
Primit pentru publicare: 27 Aug. 2021
Autor: Ionuț ȚENE, scriitor, poet, membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România
Publicat: 28 Aug. 2021
© Ionuț Țene, © Revista Luceafărul
Editor: Ion ISTRATE
De când a venit Maia Sandu la putere în Chișinău asistăm la aceleași discursuri sforăitoare despre independența Republicii Moldova, parcursul european al moldovenilor și prietenia cu România, de parcă ar vorbi fostul nomenclaturist sovietic Mircea Snegur la marea adunare națională din 27 august 1991. E un paradox, nomenclatura coruptă de la Chișnău nu și-a modernizat discursul din 1991 încoace privind unirea. Aceleași sintagme despre ”independență”, nimic despre unirea cu România sau măcar un proiect de revenire a Republicii Moldova la țara mamă, România. La Chișinău, Klaus Iohannis vorbea zilele treute în fața Maiei Sandu cu același limbaj tehnocrat despre lupta împotriva corupției, drumul spre Bruxelles al Chișinăului, reforme economice și în justiție, nimic despre o foaie de parcurs privind unirea cu România spre bucuria președintelui ucrainean, care duce o politică de eliminare culturală a minorității române din Bucovina de nord și Maramureșul istoric. Pro-europeană Maia Sandu, care a uitat că a ajuns la putere cu ajutorul serviciilor secrete românești și a finanțărilor din România a ținut un discurs despre parcursul european și reformele din justiție, dar nimic despre unirea cu România. Discursul ei a semănat ca stil privind unirea cu România perfect eligibil ca cel al lui Igor Dodon sau al comunistului Vladimir Voronin. Elita politică de la Chișinău ține cu dinții de statalitatea teritoriului Moldovei de est, în loc să facă pași fermi spre unirea cu România. Nomenclaturiștilor de la Chișnău greu le este să renunțe la privilegii, funcții și instituții de stat care le aduc putere, bogăție și o faimă ieftină. Președintele României nu a reușit să impună o agendă unionistă la Chișinău și nici nu și-a dorit asta. S-a discutat de state partenere și asociate pe drumul reformelor spre Bruxelles, nu despre revenirea unui teritoriu românesc la țara mamă așa cum a revenit DDR la RFG în 1991. Din punct de vedere geopolitic și ideologic, parcă Klaus Iohannis și Maia Sandu trăiesc, încă, pe vremea consecințelor pactului nazisto-sovietic Ribbentrop-Molotov. Republica Molodova actuală este o creație a lui Stalin în urma pactului și a cuceririi Moldovei de est de după 28 iunie 1940. Cine vrea ca moștenirea lui Stalin să dăinuiască la Chișinău? Bruxellului, ca și lui Klaus Iohannis, pare că le convine doar existența unui stat întemeiat de Stalin, după un model leninist din 1923? Nu cred, deși geopolitic acesta există după model sovietic și Maia Sandu se face că nu știe.
Cea mai corectă abordare a celebrării Zilei Independenței Moldovei a avut-o un tânăr basarabean din Diaspora. El a scris în publicația ”Conservatorul” un text care trebuie să ne dea de gândit la toți și mai ales nomenclaturiștilor de la Chișinău. Iată textul lui Dragoș Galbur: ”Nu-mi trimiteți mesaje și felicitări! Lăsați-mă în pace, vă rog, nu sărbătoresc eu nimic. Ce să sărbătoresc? Că am ratat timp de 30 de ani șansa să redevenim o Țară întreagă și normală, cu munți și mare, cu mănăstirile lui Ștefan acasă? Altfel, ce fel de independență? Față de cine? Că încă mai stă armata rusă la 50 km de Chișinău. Și atunci de ce să fiu fals aruncându-mă în rând cu lumea cu tot felul de felicitări siropoase?! Încă mai sper naiv să apuc ziua când vom ajunge în sfârșit acasă, în România, și nu brambura ca acum. Pe mine mă doare aceasta independență falsă, pentru că văd altfel lucrurile. Suntem doar o ‘transnistrie’ a României, care a avut norocul și conjunctura politică să fie recunoscută de comunitatea internațională. Și atât. Mă scuzați că vă stric sărbătoarea și peisajul patriotic de pe Facebook, dar așa mă simt, și nu vreau să primesc nicio felicitare sau urare azi. Sunt trist de toate sărbătorile naționale, pentru că simt un mare gol când văd că suntem dezrădăcinați, rătăciți, micuți așa, dar chipurile sărbătorim. Ce? Parcă asist la un teatru al absurdului care nu se mai termină. Unica bucurie în toată această poveste este pacea. Mă bucur că e pace și sper să rămână așa cât mai mult.” Sper ca acest mesaj să fie citit de Klaus Iohannis și Maiei Sandu și să lase definitiv la o parte tiradele sforăitoare în genul lui Dodon și Voronin privind independența Moldovei și să se realizeze o foaie de parcurs pentru unirea Basarabiei cu România. Excesul de celebrare a independenței a celui de-al doilea stat românesc e o trădare a intereselor naționale unioniste. Pe 27 august, în viitor, românii trebuie să celebreze Unirea cu România Nu independența Republicii Moldova.
Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania