Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

    Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 14 → 2022

    OPINII DE… MARIN IFRIM. UN PREŞEDINTE PENTRU (NE)LINIŞTEA LOR

    IfrimPrimit pentru publicare: 8 iunie 2016
    Autor: Marin IFRIM
    Publicat: 8 iunie 2016

     

     

     

    OPINII  DE… MARIN  IFRIM

     UN  PREŞEDINTE  PENTRU  (NE)LINIŞTEA  LOR

     

          Şi eu sunt (aproape) nemulţumit de prestaţia preşedintelui Iohannis. Doar nemulţumit. Doar atât, pentru că, la o adică, el, ca preşedinte al tuturor românilor, e doar o picătură de apă într-o ploaie care îneacă oceanul. De vreo jumătate de an, toate relele ţării sunt suflate în iaurtul lui Klaus. Un om modest, mândru de el însuşi, mai ales pentru că e preşedintele tuturor românilor, cu deştul tot timpul la nodul cravatei, cu stângăcii în protocol, cu inabilităţi retorice. Dincolo de toate astea, Klaus Iohannis e altfel decât neamul lui Mitică Dragomir, al lui Ponta şi a celor din această zonă strigător la cer de împuţită. Majoritatea televiziunilor îl vor făcut piftie pe Iohannis. Inclusiv cumetrele prompterelor. Toate găinile îşi agită penele. Să moară Iohannis. Puţini ştiu câte sute de sute de domnitori a avut această ţară. Toţi beliţi de de-alde Mitică Dragomir. Ultimul pe listă e Iohannis, un tip de o decenţă jenantă pentru el însuşi. De la Mitică totul se vede învers. Şi de la Dragnea. Şi de la ultraproştii de profesie. Toată această aglomeraţie de fleoarţe minor retorice, care-l vor dus pe Iohannis, a(u) copiat câte ceva fundamental din tâmpeniile personajelor lui Caragiale. Nu ştiu dacă aţi observat. Caragiale devine din ce în ce mai îndepărtat de electoralele române moderne, pare aşa, un fel de creator al Fermei Gibonilor. Ceva cu mult sub descendenţa lui Ion Iliescu. Toate chestiile astea simple, de o zi pe alta, toxice în timp, te fac, dacă ai vreo pretenţie de timp istoric, să-i întrebi, pe alde Mitică,  doar aşa, ca să nu-ţi pară rău că n-ai zis-o: ”Mă, da” cu Klaus ce-aţi avut?”. Întrebare simplă, mai ales că bietul Iohannis, m-ar putea contrazice cu faţa sa de cal. Un cal pe care au pariat pe fals numai trişorii. Acest om e doar preşedintele ţării. Preşedintele (ne)liniştii vechilor securişti. Iohannis va face reformă. Motiv pentru care unii vor să-i ciomuiască mandatul. Ăştia, alde Mitică, nu ştiu că la neamţ maţul principal e mult mai tranşant decât locul din care se trage apa. Până nu-i va expira mandatul, mă rog de mine însumi să nu iau în seamă micile stângăcii al acestui preşedinte venit dintr-o cultură  altfel băgată în mintea populaţiei. Şi încă ceva, văd, ascult şi privesc tot felul de frustraţi şi posesoare de sfârcuri tocite, tot atacând, cu o violenţă nucleară, hainele, picioarele, şoldurile şi tot ce ţine de o oarecare intimitate a soţiei preşedintelui, doamna Carmen Iohannis. O femeie simplă, normală, nefiresc de nativă. Nu mai înţeleg nimic. Aş zice, aşa, în van, că nici Ea, ca şi El,nu e bună pentru că n-a fost regulată de cocoşelul  lui Cristoiu. A lui Ion de la Găgeşti. Mie, doamna Iohannis nu-mi stârneşte nici un refuz biologic. Şi nici un fel de atracţie galactică. După Elena lui peşte Cocoş, nicio găină nu-i mai curcă. Toate astea, să fie la ei. Şi la ele. Cu mici excepţii. Deja amintite.

     

     

     

     



    Abonare la articole via email

    Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

    Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați.

    Lasă un comentariu

    Drept de autor © 2009-2022 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
    Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
    Server virtual Romania

    Statistici T5