Gruia COJOCARU

Înfrânt după epuizarea muniției

Oamenii se dezic ori, în caz rezonabil, se feresc instinctiv de perdanți. Stăpânul zilei, ne-amintește Orwell, are dulăi zdraveni care-i veghează soclul. Amnistie pentru cei care-au ieșit din front ori nu i-au ciugulit din palmă nu există. Sunt magnifice spectacolele în care decidenții clipei se sfâșie între ei – au voluptatea aroganței, a nimicniciei și a cancanului pe socoteala cetățeanului, evident, deprins deja cu zabala… 

Dac-ar fi triumfat m-ar fi surprins, dar aș fi ridicat din umeri nepăsător. Într-o competiție, unde câștigătorul ia tot, a ratat. Pe tabla de șah, în final, e loc doar pentru-n rege… de carton, de sticlă, din putregai, dar Rege…

Ludovic Orban a pierdut ieri, 25 septembrie 2021, competiția cu Florin Cîțu pentru supremația în Partidul Național Liberal, principalul partid de guvernământ din România. Uimire? Nu! Atunci de ce scrii? m-ai putea întreba. 

Fără să am vreo tangență cu vreun cerc politic de putere din statul român, îmi plac oamenii care aleg să moară în picioare, folosindu-și gradual toată muniția de care dispun. Iar asta a făcut Ludovic de câteva luni, ieri jucându-și inteligent și tenace ultima carte. Știa că, din clipa-n care Florin Cîțu a intrat în competiție pentru președinția PNL-ului – susținut de omul care a acaparat toată puterea în România, Klaus Iohannis –, aripile-i sunt arse. Putea să se ridice de la masă ca un jucător de șah, care-a înțeles geometria tablei și potența iureșului inamicului. Noi, românii, renunțăm la luptă mai mereu dacă adversarul trâmbițează sforăitor  victoria.  Suntem recunoscuți că, după două-trei încleștări neizbutite, o luăm la sănătoasa, măcar că și  adversarul e consumat. Să fi intervenit la Ludovic zestrea maghiară, prin tatăl său, Imre?… Posibil, brașoveanul cu rădăcini româno-maghiare – cu o duzină de gladiatori mai istoviți decât cei ai lui Spartacus, înconjurați de legiunile lui Crassus – a rămas totuși vertical în competiție, chiar și după alegerea noului lider liberal. 

Parteneriatul cu președintele României, una dintre puținele mizerii înghițite de Ludovic Orban, a încetat, potrivit fostului prim-ministru: între Ludovic Orban și Klaus Iohannis nu mai există niciun parteneriat.

Târziu, foarte târziu s-a dezis de un președinte infatuat, fără orizont – ăsta-i marele Păcat al lui Ludovic Orban! Dac-ar fi avut capacitatea să-l înfrunte public măcar la Congresul PNL, din acest 25 septembrie, să-i reproșeze că a susținut un candidat de paie ca să-și asigure spatele,  interesele directe, confortul de după anul 2024 – așa cum a procedat, în linii mari, Boris Elțîn cu Vladimir Putin – strategia lui Ludovic ar fi fost fără cusur. Atacul la Klaus Iohannis – unicul obuz nevalorificat – ar fi fost, poate, începutul renașterii naționale! Degeaba îl vom zeflemisi după alegerile din noiembrie – decembrie 2024 pe fostul profesor de fizică din Sibiu. Degeaba vom spune atunci că a fost întruchiparea penibilității decidenților statali de la Cuza încoace. N-are nicio însemnătate, pârtiile de schi și plajele de aiurea vor fi la fel de apetisante! Astăzi, mai bine zis ieri, prin vocea președintelui Partidului Național Liberal, revelarea unei atari realități ar fi conferit oportunitatea dezlegării energiilor societății civile, a oamenilor cu potențial din România, care n-ar mai fi văzut în politică doar o cloacă agresiv păstorită de haite de dulăi, coborâți din Ferma animalelor…

Ai ratat, Ludovic Orban, șansa de a face politică mare! Tot pierdeai jocul, dar făceai un imens bine acestui popor, manipulat în valuri de impostori avizi de a-și legitima rapacitatea! Dar, nu se știe, în ceea ce te privește cu așa echipă fără busolă, dar plină de ifose s-ar putea ca liberalii să te roage să revii în rol de dirijor, chiar dacă atunci veți lustrui  temeinic opoziția!

…Ca de obicei, n-am așteptări de niciun fel. Din colonie, cu dragoste, zile senine vă doresc tuturor!