Aerul este atât de limpede
Încât pe pământ se vede ca-n palme,
Pe cer miroase a mireasmă-mbobocită,
Luna ascunsă sub nori pare obosită.
La geam gutuiul îmi vorbeşte în limba lui,
Mă ceartă că l-am smuls de lângă ai lui,
În inima mea îl corectez şi-l liniştesc
Şi-i promit că limba lui mi-o însuşesc.
Mai întâi o-nvăţ sub formă de parfum,
Ajutându-mă de florile de lângă drum
Care prind repede gustul cerului
Când stelele simt gustul gutuiului.
Târziu, mi-a bătut în geam cu-o lumină,
Vorbind de parfumul florilor din grădină,
Care uneori înfloresc a doua oară
Căci nu căzuseră primii fulgi de zăpadă.
E lumina gutuielor de pe-o ramură,
Care a-ndrăznit să mă cheme afară
Să învăţ cu drag limba gutuiască
Care este pentru gutui o zăpezească.
Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania