Iau câteva raze în palmă şi le privesc,
Sunt mai mici decât picăturile dintr-un nor,
Trăiesc clipe-n care dintr-odată încep să cresc,
Mă simt mai uşor,mă ridic în aer şi zbor.

Încălzit de razele blânde ale soarelui
Mă înalţ până în temeliile cerului,
Ridic ochii spre stelele îndepărtate
Şi văd flori de crini în norii gri aruncate.

Lumina rece a lunii nu m-a înfricoşat
Căci destinul totdeauna m-a încurajat,
Stelele păreau agrafe de femei pierdute
În amurgul roz al vremurilor trecute.

Păsările cerului la mine se uitau,
Mâinile a fulgere albe îmi miroseau,
Puzderii de lumini albe peste tot cădeau,
Prin văzduhul strălucitor îngerii se plimbau.

Am numărat picăturile ploii curate,
Am văzut dacă zăpada are puritate
Şi-am descoperit cealaltă faţă a lumii
Ce se luptă cu miracolele minciunii.