Din presa românească m-am dus în cea elvețiană, de limba germană și franceză, și am aflat că Dana Claudia Grigorcea este proaspăt distinsă de statul elvețian prin Biroul Federal al Culturii pentru ultimul său roman Those who don’t die (Die Nicht Stirben), publicat în martie 2021 la editura Penguin cu Premiul Elvețian pentru Literatură 2022. Cum nu am găsit cartea în traducere franceză  nu mă hazardez să dau o traducere precisă a titlului  pentru că în acest volum sunt evidente rămășițele sistemului comunist român, care continuă să macine România prin politicienii săi corupți. Ar putea fi :  Nemuritorii/ Cei nepieritori/ Cei care nu mor. Iată și motivația oficială a Biroului Federal al Culturii din Elveția  care susține că “în textul ei, care este atât de politic pe cât este de poetic, Dana Grigorcea ilustrează realități și absurdități, întretaie critica contemporană, mit și poezie cu arta povestirii, creează un realism magic cutremurător: Cei care nu mor bântuie nu numai în Transilvania.”

Prin documentare am aflat că Dana Grigorcea (1979, București) a debutat în 1999 cu proză scurtă în « România literară ». A studiat germana și neerlandeza la Facultatea de Limbi Străine de la Universitatea din București. A studiat regie de teatru și film la Universitatea din Bruxelles și a urmat un masterat în jurnalism la Universitatea Danubiană din Krems. A lucrat la televiziunea ARTE din Strasbourg și la postul de radio Deutsche Welle din Bonn. Este căsătorită cu scriitorul Perikles Monioudis. Din 2007 trăiește la Zürich, unde a predat limbajul filmului și a colaborat la emisiunea de literatură a radioului național elvețian DRS. A organizat tot  la Zürich un salon literar și administrează împreună cu Perikles Monioudis, blogul de literatură www.neue-telegramme.ch. 

Dana Grigorcea și-a făcut debutul literar în limba germană în 2011, cu romanul Das Leben ist vergänglich wie die Kopfhaare (Baba Rada. Totu-n viață-i trecător ca și firele de păr). Cel de-al doilea roman al său, Das primäre Gefühl der Schuldlosigkeit (Sentimentul primar al nevinovăției), a primit în 2015 Premiul 3sat în cadrul concursului de literatură Ingeborg Bachmann de la Klagenfurt, Austria, și a fost nominalizat pentru premiul elvețian de carte Schweizer Literaturpreis. A publicat și cărți pentru copii: Mond-auș! (Stingeți luna!) în 2016 și Einmal Haare Schneiden, bitte în 2018.

Sentimentul primar al nevinovăției ce a fost tradus în limba română de  Nora Iuga și Radu-Mihai Alexe, a apărut la editura Humanitas, București, 2016.

Premiul Elvețian pentru Literatură e oferit scriitorilor care s-au remarcat în anul anterior decernării. Pentru 2022 există 6 câștigători ai aceluiași titlu, un câștigător al Marelui Premiu și un câștigător al Premiului Special.
Fiecare va primi aproximativ 25.000 de franci (din cei 6), iar premiul le va crește vizibilitatea prin conferințe și alte evenimente la nivel național și internațional.

Multe informații despre scriitoare, in copilărie și actualitatea cu implicații politice,  le puteți găsi pe  :
https://culturaladuba.ro/dana-grigorcea-scriitoarea-romana-stabilita-în-elveția-de-la-copilăria-în-comunism-la-mișcarea-rezist-în-diaspora/
Nu am citit cartea Danei Grigorcea, dar mă gândesc la cărțile citite ale Hertei Muller.