În biserica sfântă ‘mpodobită,
După rugăciunea-ncoronării rostită
Ferdinand a devenit domn stăpânitor
Asupra întregului popor.

Cu-n ceremonial religios săvârşit
Coroanele şi mantiile s-au sfinţit,
Apostolul şi Evanghelia s-au citit,
Imnul de slavă peste tot s-a auzit.

Coroana singur şi-a pus pe cap,
Marele proiect al Unirii s-a sigilat,
Dinastia cu destinul s-au unit,
Armata română în luptă s-a jertfit.

Glasurile uriaşe au amuţit,
Ochii spre regina-ngenunchiată au privit,
Doar glasurile clopotelor au străbătut
Tăcerea acelui moment fericit.

Cu putere de sus îmbrăcat
Pe tronul dreptăţii s-a urcat,
Neamul românesc să-l păzească.
Binele ţării să-l slujească.

De sfetnici fără prihană s-a folosit,
Credinţa ortodoxă peste tot a-ntărit,
În cuget şi simţiri naţiunea s-a unit,
Inimile poporului s-au încălzit.

Un bun părinte a devenit,
De fiii ţării s-a-ndrăgostit,
Milă faţă de cei năpăstuiţi a sădit,
Lucrurile-ncredinţate le-a desăvârşit.