Paul Țanicui, Căderea. Editată la Polirom-Iași, Lansare de carte la Librăria Humanitas de la Cișmigiu
30 Septembrie 2022, prezentată și de noi, astăzi…

            Căderea e povestea unui regizor american – realizată la Polirom-Iași. lansată la Librăria Humanitas,Cișmigiu-București, prezentată acum, 20 decembrie, de Cenaclul de la distanță, ciclul Antologii, Istorii, comentarii, miscellanea, coordonator, Ion N. Oprea-Iași –  venit să facă un film în Transilvania a cărui soție româncă dispare pur și simplu în luna lor de miere. Evenimentul se produce în timp ce urcă amândoi un deal din împrejurimile Făgărașului, a treia zi după ce ajunseseră acolo. Circumstanțele acestei întâmplări sunt pe cât de stranii, pe atât de misterioase. Ancheta poliției nu duce la nici o explicație, iar Martin însuși, eroul acestei narațiuni, e incapabil să înțeleagă cum s-au petrecut lucrurile. Asta până când descoperă jurnalul soției lui. Din el află despre experiența ei mistică, experiență în care ea a fost vizitată de un înger/demon, care i-a desenat planul unei case – Templul lui Solomon la scară redusă. Pentru că ea și-a dorit această casă, Martin hotărăște să i-o construiască în speranța că, odată ce o va ridica, soția lui se va întoarce la el, în lumea noastră. Prin urmare, spun autorul și editorul, cumpără o bucată de pământ aproape de locul în care soția lui a dispărut, angajează muncitori din zonă și începe lucrul. La o săptămână, muncitorii îl lasă baltă după ce preotul satului îi acuză că s-au dat cu necuratul jidov venit să ridice biserica lui Satan în satul lor. Martin se vede nevoit să lucreze doar cu un mut apărut de nicăieri și, în ciuda tuturor piedicilor (este atacat de bețivii din sat, i se fură sculele, e amenințat de autorități cu oprirea lucrărilor), reușește să termine construcția. Tot el însă înțelege la final că nu e destul pentru regăsirea celei pe care o iubește și că reunirea cu ea presupune un sacrificiu mult mai mare. Căderea e un roman de dragoste scris în cheia cabalei literale, temurah (termen înțeles ca permutație în care o literă dintr-un cuvânt e înlocuită cu o alta, anterioară sau posterioară în contextul alfabetului ebraic, o formă prin care se pot crea noi cuvinte și în consecință dă  noi înțelesuri). In cartea de față această metodă devine un proces de construcție și se oglindește în conținut atât prin raportarea cuplului principal Martin – Ana Maria la alte trei povești de dragoste înserate în narațiune, cât și în evoluția personajului principal. In Căderea, vulnerabilitatea atinge înțelepciunea, teama,  puterea de a crede, emoția, sacrificiul. Dragostea e căderea în cer, calea spre iluminarea sufletului.

              Cartea „Căderea, 312 pagini,  – Tanicui, Paul”. face parte din categoria cărți >> Beletristică – Literatură universală – Române a catalogului Libraria Online.ro. Cartea este scrisă de către Tanicui Paul și a fost publicată la Editura POLIROM .
Vineri, 30 septembrie, ora 19.00, la Librăria Humanitas de la Cișmigiu (Bdul Regina Elisabeta 38, București), a avut  loc lansarea romanului Căderea de Paul Țanicui, apărut de curând în colecția „Ego. Proză” a Editurii Polirom.Alături de autor au fost prezenți ca invitați Carmen  Mușat, Felicia Waldman, Dana Pîrvan, Copel Moscu.

                Despre carte iată câteva cuvinte: Martin Plant, regizor, american. Ana-Maria Iacob, scenografă, româncă. O nuntă în Brașov, o escapadă în Munții Făgărașului, o viață în doi începută în candoarea și frumusețea a două suflete pereche. Dar în a treia zi a căsniciei lor Ana dispare pur și simplu. Soțul ei este considerat suspect, însă ancheta poliției e sistată din lipsă de probe. Suferința lui Martin capătă noi dimensiuni după ce descoperă jurnalul Anei, o Ana neștiută, încercând să pătrundă înțelesul scrierilor mistice ale iudaismului. În visele ei notate cu acuratețe, un înger (sau un demon?) îi desenează planul unei case, în fapt Templul lui Solomon adus la scară. Martin înțelege că trebuie să construiască această casă chiar pe locul unde dispăruse soția lui. Înțelege că, odată ridicat, templul îi va aduce înapoi dragostea. Un proces greu și complicat, care îi va pune la încercare răbdarea și credința în oameni: este atacat și tâlhărit, amenințat de autorități, ocolit de sătenii habotnici și superstițioși, acuzat că vrea să se închine lui Satan. Cu toate acestea, limitele în care este împins, efortul supraomenesc la care se supune, transfigurările prin care trece îi vor limpezi mintea și sufletul: Ana lui e aici, în această serenitate a ființei, și îl așteaptă. Iar el e hotărât să facă pasul spre ea.

              Mai pe înțeles pentru cititor, un fragment din carte este și mai edificator: …„Lui i se păruse încă de la început că a existat un model după care natura așezase copacii crângului prin care treceau. De fapt, știa acest lucru, și el se referea la toate pădurile de pe pământ. Nu există nimic la întâmplare. Dacă pădurea e un „organism viu“, trebuie că există o structură clară, un plan în construcția ei. Nu atât unul fizic, care e mai mult sau mai puțin evident, ci unul care ia în considerare natura relațiilor care se stabilesc între fiecare dintre aceste entități cu corp din lemn. Plan care ordonează aceste relații și felul lor de reprezentare. După familii, gen, vârstă, istoric. Avea și un nume pentru asta, green society/ societatea verde. Primul model de sistem de stratificare socială existent pe această planetă. De ce ar fi el necesar, de ce l-a gândit natura ca atare? Pentru supraviețuire, desigur. Este cunoscut că fiecare familie are propria ei formă de comunicare. Coniferele vorbesc într-un fel, foioasele într-altul, arborii tropicali au cu totul altă limbă. Curmalii nu se amestecă cu stejarii, iar aceștia au grijă să nu crească în arealul brazilor argintii. E mai bine pentru toată lumea. Da, mediul e aici factorul cheie, dar fiecare simte și trăiește în felul propriul.

                Rămăsese șocat când a citit că arborilor le bate inima. Nu inima-inimă, ci o anume pulsație care se simte mai mult în timpul somnului, exact, în timpul somnului, când seva e pompată prin trunchi spre coroană…
Pământul sub pașii lor începe să devină umed și alunecos, fapt care le încetinește coborârea. Ana e înaintea lui și are grijă să calce pe porțiuni cât mai sigure, rădăcini ieșite în afară, bucăți de stâncă sau buturugi înțepenite în sol.
Mai au mai puțin de douăzeci de metri, deja râul se vede prin perdeaua de arbuști, și asta îl relaxează un pic prea devreme. Piciorul stâng îi alunecă, face o întoarcere caraghioasă de o sută optzeci de grade și cade cu fața în pământ.

— Martin!
— Sunt OK! Sunt OK! Nu te îngrijora.
— Ești sigur?
— Da. Sunt bine.
Dar fața lui nu e. E plină de noroi. Arată ca un sălbatic plecat la război. Ana izbucnește în râs.
— Sorry… Dar…
— Înțeleg, înțeleg… Arăt ca un cur…
— Nu, nu… Ești foarte simpatic.
— Ca un cur.
Tocmai au ajuns la râu. E ceva mai mare ca un pârâu, lat de vreo cinci metri, mărginit de maluri de pământ stâncos și nu pare mai adânc de un metru. Apa e limpede, iar din loc în loc face mici vârtejuri.
— Cool! Îmi place! Ăsta e un lucru simpatic, draga mea!
Ia apă în căușul palmelor și își spală fața de urmele de noroi.
— Acum sunt om din nou!
Se întoarce spre soția lui mirat că n-o mai aude. Hainele Anei sunt pe mal, iar ea înoată goală în râu.
— Are you kidding me?
Ana pufnește în râs și se îndepărtează de el.
— Ei bine, n-o să scapi ușor cu asta!
— Chiar ești foarte caraghios, domnule Martin Plant!
— Da?”…

„Cartea de față e scrisă în cheia cabalei literale, temurah. Aici metoda devine un proces de construcție care duce către un adevăr incontestabil: dragostea e căderea în cer, calea spre iluminarea sufletului.” (Paul Țanicui)
Paul Țanicui, în viață,  a fost, într-o ordine aleatorie, vânzător de cărți, marochiner, săpător de fântâni în fosta Iugoslavie, vânzător ambulant de cârnați italienești, topitor de plumb într-un atelier de vitralii, copywriter în diverse agenții de publicitate (BBDO, Publicis), inițiator, dezvoltator și producător al proiectelor muzicale Shukar și Shukar Collective. A contribuit ca producător delegat la realizarea unui album world music de Peter Gabriel. A absolvit Facultatea de Film din cadrul UNATC București. Este scenarist și regizor de film (Iagalo, România, 2001, regie; Mousse au chocolat, România-Franța, 2009, regie; Two Lives, România, 2011, regie). A publicat un reality-book (Trăind pe credit, Brumar, 2012), romane (Quimera, Humanitas, 2015; Contre-jour, Curtea Veche Publishing, 2018), poezie (Cealaltă inimă, ArtHalle & Humanitas, 2016, în ediție de lux cu cinci gravuri originale semnate Ciprian Mureșan; ed. a II-a, Paralela 45, 2019) și un album biografic (Comédia țiganilor, Curtea Veche Publishing, 2019), dedicat faimosului Taraf de Haidouks, incită Alina Vîlcan în interviul care i-l ia autoruluiîn Suplimentul de cultură, Iași,19-25 decembrie 2022.

               „Am fost toate cele enumerate. Parte  dintre cele trăite s-au  strecurat pe ici, pe colo, în cele scrise. Spre binele meu n-a fost o vânzare ca atare, ci un schimb aș spune. Am primit atât cât am pus pe masă și uneori am ieșit în câștig. În Iugoslavia n-am săpat, ci am drenat o fântână. Asta a însemnat că am coborît în ea pe o platformă  cu o găleată și cu un instrument ca un polonic mai mare. Cu el  scoteam noroiul, îl vărsam în găleată, găleata  era trasă la suprafață de tipul cu care lucram. Și tot așa. Apoi  făceam cu schimbul, cobora el, eu îi luam locul. La fiecare șase-șapte  minute, altfel te sufoci de la metanul  emanate de măruntaiele pământului…”
Personajele  din Căderea? „Ele vin  din sfera gândirii mele, într-adevăr, ca într-o peliculă cinemaografică. Adică văd  lucrurile în succesiunea lor, le intuiesc dinamica, conexiunile dintre ele. În ciuda a ceea ce se crede, ca scriitor,  ideal ar fi să scrii despre lumi pe care nu le cunoști, despre oameni pe care nu  i-ai întâlnit, despre locuri în care n-ai fost, dar care să se dovedească a fi reale. Mai reale decât realitatea”…

               Pentru conformitate, Ion N. Oprea, Iași, text adus în Antologii, ciclul Istorii, comentarii, miscellanea, Cenaclul de la distanță, citește și dă mai departe, 20 decembrie 2022.