E lumea aceea mare, închipuită,
Cu ţinuturi fabuloase de cleştare,
Cu universuri ce se cer desluşite
De mintea unui copil abia îmbobocită.
E acea lume cu o aşezare tipică
O lume demnă şi totdeauna vrednică,
Unde copil,mirabilă plăpândă,fiind
Am învăţat să umblu,să vieţuiesc şi să plâng.
Miracolul lumii ca un covor vrăjit
O stare de jubilaţie mi-a dăruit,
În împărăţia din poveste am pogorât
Fiind copilul mamei cel mai fericit.
În acea împărăţie trecătoare
Pe o cale regală am păşit,
O persoană în toată firea am ieşit,
Un stejar vânjos,dar trestie gânditoare.
E lumea în care dorul mi-am ostoit,
Clipe pline de emoţii vii am trăit,
Frumuseţea copilăriei am simţit,
Din aburii ei pânză diafană am ţesut.
Te port în suflet dragă copilărie,
Te port şi te mărturisesc în întreaga lume,
Căci peste tot descopăr urmele tale
Ce mi-au fost hrană călduroasă inimii mele.
Similare