De-ai vrea să știi cum te socot
Iubita mea – spunându-ți –
Spre-a-ți înțelege rostul tot
Auzu-ți cer plecându-ți.
– O ! Înger blând ce întețești
În mine o stupoare,
Cu farmecele-ți nelumești,
Și-a focului vâlvoare !
Dac-al tău farmec ne-ntrecut
Mă-nduplecă a-ți spune,
De adevăr neabătut,
Că firea îmi răpune,
Precum mă lași să te sărut
Suav pe pielea-ți fină,
Pe brațe, umeri și pe gât
Cuminte și senină
Și-al gurii tale dulci sărut
Dacă mă vezi cerându-ți
Cu ochii-n graiul lor tăcut
Icoana adorându-ți,
Și da ! Comoară-ntre averi
Ce poate oferi destinul,
Dulce-alinare-ntre dureri
Ce depărtezi suspinul:
– O ! Înger luminos și stea !
Iubirea ta de-a pururi !
Rămâne-mi doar a te ruga
Sufletului să-mi murmuri !
Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania