SE COC STRUGURII

Dealurile în auriu vătuite,

De ploile mărunte mângâiate,

În fiecare toamnă ne-ncredinţează,

Strugurii bronzaţi spre cramă oscilează.

E un semn învechit al vieţii noastre

De când fluierul lui Pan, tracul, răsuna departe,

De când Dionisos, tracul, cu ai săi s-a întâlnit,

Anunţând că rodiile s-au împlinit.

E un semn că aici de milenii suntem,

Dealurile cu vii mereu le cultivăm,

Şesurile calde şi bogate le însămânţăm,

Pe văile luminoase şi aprinse hăulim.

Se coc strugurii! Se aud cum se-nfrăţesc

Cu vânturile proaspete se răcoresc,

Cu ploile mănoase se înveselesc,

Cu razele soarelui se încălzesc.

Graurii grăbiţi şi răsurile se-aud

Coastele viilor bogate-nvăluind,

Istovitor de dulce spre ele chemând

Întreaga lume s-o vadă culegând.

Se coc strugurii toamna!Se anunţă-mplinirile,

Toate paharele goale vor fi pline,

Atât pentru cei care-n teascuri au strivit

Cât şi pentru cei care-n vizită-au sosit.

Articole asemănătoare