Oamenii-n teatru privesc cum umblă, cum se ridică și se scufundă suflete ca-ntr-o judecată de apoi, își zâmbesc din colțul buzelor moi, și-apoi se-mbulzesc să-și scoată paltoanele, să-și scoată mai repede din teatru doamnele, iar când își pun pălăria simt o ciudată rezistență de ghimpi, ași, o aureolă nu prea gravă, își spun repezindu-și trupul în stradă. Litera de azi BMM