POET eram pe vremuri în dragul meu BRABANT și șlefuiam în taină un cub de diamant, cântau viori violete din străzile vecine, savantul doctor KRANICH scria despre vechime, bufoni, orhestre , case alunecau spre LOARA, IUBITO, mâine, poate, revine primăvara, iar poimâine , probabil, eu…
Oamenii-n teatru privesc cum umblă, cum se ridică și se scufundă suflete ca-ntr-o judecată de apoi, își zâmbesc din colțul buzelor moi, și-apoi se-mbulzesc să-și scoată paltoanele, să-și scoată mai repede din teatru doamnele, iar când își pun pălăria simt o ciudată rezistență de ghimpi,…
Lovit în centrul de greutate, punct de sprijin nu am, aplecat peste parapet înspre moarte, recit din OMAR KHAYYAM. Flacăra - spirit, mirajul, cine-l mai ține ascuns, iubirea, trădarea, grilajul, misterul de nepătruns, și astfel o zi după alta și astfel un om a fost…