• Vibraţia iubirii de neam
• Lui Eminescu

Şi tu cultivi iubiri de neam şi ţară,
au făcut-o moşii din mi de motive;
în marea sete a lor de primăvară
tânjind după Cuvinte definitive.

N-am avut șansa odată să te-ascult
Când sunetul vibra în poezia ta,
Istoria se-ntrupa în lumina din cult,
Iar fiecare cuvânt devenea o stea.

Aduci de dincolo de ceaţă străbunii,
Şi versul ne urcă-n clipe însorite
De parcă ies părinţii sub razele lunii
Să te asculte de sub crucile-nverzite.

Din poezia ta parcă ies izvoare
Ce susură cuvinte de înţeles,
Eu te citesc şi parcă o cărare
Se deschide spre cuvântul ales.

Dar câte voi avea pe-un rest de soare,
La poezia ta m-aş prinde rob total
Şi nicio bucurie n-aş avea mai mare
Când te citesc în linişte pe mal.

Văd la tine cum vibrează iubirea-
Virtute întrupată din lut şi soare.
De-ar fi s-aleg din noi dumnezeirea
Aş alege Poezia ta citită cu ardoare.