VÂNTUL

Vântul neliniștit agită salcâmii,

Doboară la pământ holdele,ciulinii,

Perdelele ferestrei le răsucește,

Varul scorojit de pe zid îl dezlipește.

Obloanele închise le despică,

Prin aleile înflorite se plimbă,

Țipă pe câmpurile nemărginite

Ca o păsăre pe cer se învârte.

E vântul ce încălzește cuvintele,

Sfredelește toate sufletele,

Se oprește în gaura pământului,

Bătătorește potecile gândului.

Nu știe ce-i odihna,nici n-o caută,

Împinge pălăria de pai pe ceafă,

Trece pe sub sălcii cu mâțâșori,

Colindă pretutindeni și se scufundă-n zori.

E un vânt nervos și mereu uscat,

Răzbate lumea în lung și în lat,

Un adăpost de frunze căutând

Legitimându-și veșnicia pe pământ.

Purtat vremelnic doar numai de vânt,

Întâmplător mi-a venit în minte un gând,

Să mai cred încă în nemurirea

Poeziei ce o voi scrie în curând.

Articole asemănătoare