Bobul de grâu s-a copt
În bulgărele de pământ
Şi, dăruindu-se de tot,
Se face vieţii zăcământ.

Bobul de grâu crescut în vară,
Ce se-mplineşte dăruind,
E pârguit în pâine iară,
În tot aluatul aburind.

Bobul de grâu prea mic în sine
Se vrea chiar vieţii de folos
Şi poartă viaţa într-o pâine,
În miez fierbinte şi gustos.

Bobul de grâu se adânceşte
În pâinea împletită-ncet
Şi vieţii el îi porunceşte
Ca un bătrân alb şi-nţelept.

Bobul de grâu mic şi sfios
Ne-nvaţ-o simplă lecţie,
Că viaţa-i un dar preţios
Şi-n noi un bob de grâu mai e.