Revista Luceafărul

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 16 → 2024

ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: ISSN 2067 - 2144 (formatul tipărit)
Formatul tipărit apare, la Botoşani, în fiecare lună. Citeşte mai mult...

Articole scrise de Monica Gherghel-Răduţ

NATURA CEA DE TOAMNĂ

Natura cea de toamnă – culoare îmbinată De pictori ce se-arată a fi desăvârşiţi, Pe-alee,-o ţesătură, o pânză revărsată Din zările-nroşite, de aburii răciţi. Natura cea de tomană e-o unică minune, Sunt galbenele mantii, dantele sunt de aur, Nu ştii ce mari artişti, care pictori anume Au strâns culori de taină dintr-un aprins tezaur. Şi cerul la apus se-apleacă...

BALADĂ TOAMNEI

. E timp de toamnă şi se-adună Din toate roadele, din plin, Iar toamna paşii mi-i îndrumă Spre împlinire, spre senin. E timp de toamnă-n calendar, Şi toamnă-n paşii vieţii mele, Îmi strâng toţi anii ca pe-un dar, Înfăşurat în zori şi-n stele.. E timp de toamnă şi aştept Belşug în suflet şi în gânduri, Înţelepciunea, pasul drept, Sunt dar în ale vieţii...

SCRIITORUL

. Scriitoru-i truditor Într-o ocnă de cuvânt Şi, prin munca lui de zor, Prinde-un gram de cer şi sfânt. . Mai găseşte şi sfioase Dimineţi de catifea… Şi pietrişuri luminoase, De idei, de vis, de stea… . .Tot în ocna ce-o străbate, Sfredelind cer şi pământ, Dă şi de singurătate, Căci e singur în cuvânt… . Ocna lui înrobitoare Are flăcări şi suspin, Multe...

Și am ales

Eram un virtuos, făptură cumpătată, Eu respectam poruncile divine Şi am ştiut că Dumnezeu se-ndreaptă Cu toată bunătatea-i către mine. Eram într-un respect profund şi reciproc, Eu – fiu corect, El – bun părinte, Cu El prin greutăţi îmi făceam loc, Păşind pe a mea cale înainte. Dar au venit şi îndoieli o vreme… Şi parcă Domnul se îndepărta… Şi-o...

DUM SPIRO, SPERO

(Cât timp respir, sper.) Respir şi azi şi merg mereu, Mă cheamă viaţa înainte, ,,Dum spiro, spero” spun şi eu, Ca-n latineştile cuvinte. În încercări, o rugă spun, Lumini divine-mi stau în faţă, Şi-nţelepciune vreau s-adun, Cât timp respir, sper: o viaţă. Şi trec prin tot ce mi-este dat, Mă cheamă anii înainte, ,,Dum spiro, spero”-am învăţat, Prin...

Divina promisiune

M-am bucurat de promisiunea cea divină De-a fi de Domnul însuşi însoţit, Era pe calea mea multă lumină Până ce, brusc, lumina a pălit… Că îmi va fi aproape Domnul îmi promis-a Şi-am mers o vreme bună amândoi, Dar dacă Domnul îşi uitase zisa, Dacă-şi luase promisiunea înapoi…? Acea divină promisiune îmi era De-ajuns să merg în viaţă-ncrezător, Nemaivand-o,...

DUMNEZEIEŞTII PAŞI

(adaptare după parabola paşilor pe nisip) O vreme mi s-a arătat ca-n taină O cale-a vieţii-n care Dumnezeu Mi-era alături precum grija cea de mamă, Mergând cu mine chiar pe drumul meu. Şi-aşa lăsam noi urmele să sape, Cei patru paşi întovărăşiţi pe veci, Pe-ntinderi de nisip udat de ape, Din care timpul vieţii îl culegi. Şi am văzut ale urmelor semne Atât...

SATUL MEU, DOINĂ STRĂVECHE

Glasul satului mă cheamă Ca o doină, ca o mamă, Când, sub zarea nesfârşită, Grâul doina lui îşi cântă. Satul meu, doină străveche, Veşnică, adâncă veghe, Satul meu în aşteptare E a doinei răsuflare. Firele de iarbă verde Sunt cuvinte, sunt povaţă, Timpul socoteala-şi pierde În freamătul lor de viaţă. Dealurile unduioase Sunt dulceaţa doinei...

VORONEŢUL

Voroneţul s-a-nălţat în trei ani şi-ncă trei luni Şi de-atunci ni s-a păstrat în albastru şi-n minuni, Căci la sfatul dat lui Ştefan de-un duhovnic, de-un sihastru, S-a-nălţat şi mănăstirea în culoarea unui astru. Pe pereţi de-albastrul zării, nişte pictori anonimi Şi-au dat toată străduinţa să-i prezinte pe cei buni Şi pereţii poartă fresce, într-un fel...

CINE…?

Cine-mi va spune poveşti de copii Când bunica mea nu va mai fi? Cine-mi va mai da un sfat Când tatăl meu va fi plecat? Cine-mi va da mângâiere Când mama nu va fi-n putere? Cine-mi va mai da-nţelepciune Când bunica nu va fi în lume? Cine-mi va da-ncurajare Când tata va răspunde la chemare? Cine-mi va mai da povaţa Când mamei îi va trece viaţa? Cine durerea-mi va alina Când...

TU, AMÂNATA MEA IUBIRE…

Tu, amânata mea iubire Şi atât de aşteptată, De vei veni, să-mi dai de ştire, Să te pot întâmpina îndată… Tu, iubire amânată, Fă-mă să cred c-ai să vii Şi viaţa mea toată, toată Tu lângă mine ai să fii… Tu, amânata mea iubire, De sufletul meu oglindită, Adu-mi lumină în privire Şi pune-mă-n lumina potrivită! Tu, amânată...

ŞI A RĂMAS LUMINA

Nu-i noapte să nu fie urmată iar de zori, Nu-i nicio aşteptare o viaţă amânată Şi orice neputinţă devine limitată, Prinzând un nou contur de forme şi culori… Azi ochiul mi se-ndreaptă în zarea cunoscută Şi noua revedere mi-aduce albi fiori, Pe cerul meu înalt apar deodată sori Şi-o nouă zare-n faţă, o zare refăcută. Nu-i noapte să dureze mai...

MĂNĂSTIREA CEA CU HAR

Mănăstirea cu har plin, Întru pace creştinească, Se îmbracă în senin, Fără să mai obosească. Poartă pe zidu-i cinstit Secolele-ngrămădite, Pe cât zidu-i de-albăstrit, Secolele-s infinite. Nu se mişcă veşnicia De pe piatra cea pictată, Căci albastră-i zidăria, Din tot cerul revărsată. Lumina se albăstreşte Peste zidul colorat Şi albastrul...

ACOPERĂMÂNT

Mă înveleşte, Maică, în vălul tău cel sfânt, Şi pune pe-al meu suflet fir de-Acoperământ! Iar peste fruntea care se pleacă încărcată, Minunea ta deplină tu iarăşi o arată! Nu e de trebuinţă mai mult decât atât, Ţii viaţa mea întreagă sub Acoperământ, Ţii şi nădejdea plină, ţii sufletul în dar, Şi-un bine cât de mic îl ştii anume chiar. Mă...

DOR DE FLOARE

Purtăm toţi un dor de floare, Floare albă, visătoare, Floarea sufletului vie, Cea cu dor de veşnicie. Că nici raiul n-ar putea Rai a fi, de n-ar avea Flori albastre, roz şi albe Împletite-n mii de salbe. Florile din lumea noastră Stau şi-n rai pe la fereastră, Că visăm de-atâtea ori Raiul îmbrăcat în flori… Raiul, în grădina lui, A cerut pământului Florile...

Căsuțe și pace

CĂSUŢE ŞI PACE d-nei prof. Ion Elena Pe-o stradă cu case frumos înălţate, N-au mai rămas decât pietre-aruncate… Şi poate departe-n ţărână-mbrăcată, Vreo temelie drept martor lăsată. Pe locul pe care doar tihnă era, Urla un buldozer pe şenila lui grea, Copacii tăiaţi, cu crengi rămuroase, Cădeau pe pământul fostelor case. Şi...

FÂNTÂNA DIN GRĂDINĂ

Ce bătrână ni-i fântâna, Îi aduni anii cu mâna… Verigile lanţului Sunt anii izvorului… Fântână ne-aduce viaţă Şi-o oglindă de speranţă… Printre pietre apa trece, Din izvor curat şi rece. Lanţul se coboară drept, Setea să ne ia din piept, Din izvor apa să-şi ia, Sufletul a-l încărca… Şi fântâna din grădină Albă...

COPACUL

Copacul s-a născut fragil, În curtea veche de la ţară, Copacu-a fost şi el copil Pân-a-nflorit întâia oară. Copacu-n frunze îmbrăcat Purta-n tulpina lui subţire Povara rodului bogat, Dar şi povară de iubire. Copacul a crescut mereu Mai în putere, mai frumos, Şi nu s-a plâns că-i este greu Când fructul îl trăgea în jos. Copacul, mic cândva, creştea Cu...

COPILĂRIA

Toţi, mai bună sau mai rea, Am trăit copilăria, Păstrându-i imaginea, Ca de floare şi de stea… N-aveam multe jucării, Dar, fiind minţi de copii, Ne găseam din te miri ce Să ne facem jucărie. Unii-au fost mai sărăcuţi, Alţii poate mai avuţi, Dar pierduţi în joc, ca-n vrajă, Ne simţeam ca măru-n coajă, Ca mărul cel pârguit Ce-n joc dulce ne-a unit Pe...

DINCOLO DE CARE…

Există o ordine-n toate Şi-n toată splendoarea-i o crezi, Există lumină şi noapte, Dincolo de care nu vezi… Sunt numai cadenţe concrete, În care adesea te pierzi, Sunt scări sau poate doar trepte, Dincolo de care oftezi… Este putere şi este uitare, E somn sau e stare de drepţi Şi-i totul adesea-ntrebare, Dincolo de care aştepţi… E-o...

LUMINA UNUI CRIN DE-ACASĂ

Ai plecat de-o bună vreme, Zile trec şi anii vin, Dar să nu ai a te teme, Că lumina unui crin De-acasă va fi cu tine – Felinar de floare, blând… Şi-ţi va face-atât de bine Să-l porţi drept şi luminând. Astfel, tu poţi, în lumină, Clar să vezi drumul din faţă, Cât şi ziua ce-o să vină, Cât şi-ntreaga ta viaţă. Şi în suflet să păstrezi O petală...

NU SUNTEM VEŞNICI

Nu suntem veşnici şi, totuşi, Tot tragem Înaltul spre noi, Nu suntem veşnici şi, totuşi, Visăm nemurirea în doi. Nu suntem veşnici şi, totuşi, De suflet aparţinem mai mult, Nu suntem veşnici şi, totuşi, Iubirea ni-i veşnic timpului scut. Nu suntem veşnici şi, totuşi, O lacrimă dorul ni-l ştie. Nu suntem veşnici şi, totuşi, Iubim conştient pe vecie. Nu suntem veşnici şi,...

UN ORIZONT DE PACE

Am privit în urmă ca pentru a-ntâlni Un orizont de pace deplin în plină zi, Ca mai apoi, în pace, să mă pot îndrepta Către-acel orizont deschis din faţa mea. Cândva aceste două chemări şi jumătăţi Se vor apropia ca zorii înaltei dimineţi Şi vor forma întregul rotund al unui mit Concret şi aşteptare, mărunt şi infinit. Aproape şi departe ajungă-se cândva, Într-o deplină...

PĂRINŢILOR

Două-ngemănări de cânt Sunt părinţii pe pământ, Două-ngemănări de dor, Sufletul părinţilor. Lacrimi veşnic neoprite, Lacrimile de părinte, Două-ngemănări de dar, Veşnicie şi hotar. Două-ngemănări de floare, Pace, trudă şi răbdare, Două-ngemănări – povaţă, A părinţilor viaţă. Două-ngemănări cuminţi, Lacrimile de părinţi. Două...

CU SUFLET DE CENUŞĂREASĂ

Visez precum Cenuşăreasa Povestea mare de iubire, În care eu să fiu aleasa, Din dragoste şi preţuire… Povestea-i aşa minunată, Cenuşă şi apoi splendoare, Dar nu mi-o mai doresc pe toată, Ci numai dragostea cea mare. Nu vreau nici bal, palat sau faimă, Doar prinţul, dar nu prinţ să fie, Vreau un om bun, în simplă haină, Şi dăruit cu totul mie. Nu...

I-AM PUS TIMPULUI PANTOFI DE LAC

I-am pus timpului pantofi de lac Şi am pornit la braţ pe mai departe, Căci vreau un bun tovarăş să mi-l fac, Să mi-l apropii, ca să le cuprind pe toate. Şi fiindcă timpul poartă pantofii lăcuiţi, Plecăm cu eleganţă peste tot, Suntem prieteni buni, nedespărţiţi, Cu el la braţ pe toate eu le pot. Nu-l mai măsor în ani şi zile, Ci doar în stări, gânduri şi...

FOAIA DE HÂRTIE

Ştiţi ce-i foaia de hârtie, Voi, copii, oare-aţi aflat Că, pentru-a putea scrie, Un copac a fost tăiat? Cine oare nu iubeşte Umbra lui, trunchiul lui drept? Un copac viu vă priveşte Dintre file de caiet! Deşi pe cer îl iubeşte, Culmea muntelui discret, Totuşi, el se dăruieşte Şi devine… un caiet! Preţuiţi cartea, caietul, Nu le rupeţi fără rost, Învăţaţi...

FOAIA DE HÂRTIE

. Ştiţi ce-i foaia de hârtie, Voi, copii, oare-aţi aflat Că, pentru-a putea scrie, Un copac a fost tăiat? . Cine oare nu iubeşte Umbra lui, trunchiul lui drept? Un copac viu vă priveşte Dintre file de caiet! . Deşi pe cer îl iubeşte, Culmea muntelui discret, Totuşi, el se dăruieşte Şi devine… un caiet! . Preţuiţi cartea, caietul, Nu le rupeţi fără rost, Învăţaţi toţi...

PRIMUL ALFABET

. Primul nostru alfabet A fost învăţat concret, Din hârjoană zilnică Ne făceam… carte citită… . Auzeam de-abecedar, Însă nu ne era clar Ce te-nvaţă, ce ar fi Şi apoi, eram copii, Timpul infinit era, Chiar şi când ni se spunea Că la anul dăm de şcoală, N-avea timpul socoteală, Că „la anul” ne părea Mai târziu ca veşnicia… . Pân-a deveni şcolari, Învăţam...

MĂRUL DE AUR

Copac de măr, inima mea, La tine nu pot renunţa, Să te răpun eu, tocmai eu, Când eşti şi-ai fost copacul meu? . Eşti obosit şi eşti bătrân, Dar eşti şi locului stăpân, Acestui loc de ani prea mulţi, Ne-ai rodit umbră peste frunţi… . Şi mere dulci ai tot rodit… Şi-acum, că ai îmbătrânit, Priveşti ca un bătrân sfios, Cu trunchi uscat şi găunos…. . Dar...

ÎN LIMBA TA

În limba ta-nţelegi cuvântul Metafora ce te-nfioară, În graiul tău săruţi pământul Şi înţelegi ce-nseamnă ţară. În limba ta ţi-e scris destinul, Chiar dacă-n alte ţări trăieşti, În limba ta ai pâinea, vinul, Cu care te împărtăşeşti. În limba ta ai amintiri Şi spui poveştile anume… De ai necazuri, bucurii, În limba ta tu le poţi spune. De-aceea limba sfântă...

FIRUL DE IARBĂ

Închinare pân’ la iarbă, Pentru firul verde-al vieţii, Iar când soarele-o să fiarbă, Alungând veşmântul ceţii, . Firul mic, verde,-ncălzit Se va înălţa să ceară Stropul de apă dorit, Ce-l va reda vieţii iară. . Nu-ndrăzneşte de mai mult, Rugăciunea să-şi înşire, Că-i tot câmpul abătut, Suferind cu-ale lui fire, . Cere-atât cât să nu moară, Doar un strop, atâta...

BOBUL DE GRÂU

Bobul de grâu s-a copt În bulgărele de pământ Şi, dăruindu-se de tot, Se face vieţii zăcământ. Bobul de grâu crescut în vară, Ce se-mplineşte dăruind, E pârguit în pâine iară, În tot aluatul aburind. Bobul de grâu prea mic în sine Se vrea chiar vieţii de folos Şi poartă viaţa într-o pâine, În miez fierbinte şi gustos. Bobul de grâu se adânceşte În pâinea împletită-ncet Şi...

LUPUL CROITOR

Un lup aspru, foarte rău, Lăsase sălaşul său, Spre mirarea oilor, Se făcu lup… croitor. Are lupul, ce să vezi? De clienţi berbeci şi iezi… Un berbec înaintat, Mai în vârstă şi bogat, A cerut, vezi, lupului, Haină pe măsura lui. Dar lupul n-a nimerit Haina, cum a socotit… Şi-a muncit s-o mai întindă, Pe berbec să îl cuprindă, După chiar măsura lui, În urma...

CASĂ VECHE, DIN CHIRPICI…

Casă veche, din chirpici, Modelaţi din lut şi paie, Am venit, sunt azi aici, Stau la tine în odaie. . Calc covorul cel ţesut Dintr-o iută în lungi fire, Ca şi când aş fi trecut Prin viaţă şi prin iubire… . Parcă-mi pare c-a venit Soarele-n căsuţa mea, Numai de n-ar fi grăbit, Ca să poată să mai stea… . Casă veche, să aduni, În pod, timpul prea grăbit Şi să faci...

LA GOVORA

Mă-ntorc să mă închin la Govora din nou, Spun rugăciuni purtate de taină şi ecou, Spun mulţumiri de viaţă şi pentru dragii mei, Stau lânga Maica Sfântă, sub aripile ei. Pictura cea ivită de secole-n pridvor, În vremi brâncoveneşti, se-mbracă într-un dor Şi se iveşte-anume, deasupra, la intrare, Cu acoperământ, cu aripi şi cu brâu mare, Ca toate să ne-ndemne, ca toate...

Dor de cireși

Dor mi-e de cireşi în floare Şi de fructul înroşit, Pe grătar încins de soare Şi în raze perpelit. . Şi cules cu dibăcie De noi, cei care ocheam, Boaba cea trandafirie, Prinsă parcă-n cleşti, pe ram. . Trunchiul cât era de-nalt, Îl urcam din două salturi Şi-apoi mai făceam un salt Şi-ajungeam până-n înalturi. . Iar grătarul cel încins De chiar soarele fierar, Era răcorit...

Trunchii cireșilor

. Copilăria mea s-a sprijinit Pe ei, trunchii cireşilor, Şi ca şi ei am înflorit, Păstrând un curcubeu de dor. . Eu le-am întors, în vers, iubirea Cireşilor… cât au trăit, Iar azi le iubesc amintirea Şi dorul lor de dăruit. . Ei îmi trimit şi azi putere Şi bucuria mă învaţă, Cireşii mei, a mea avere Şi frumuseţe-ntreaga viaţă. . Într-un ecou de basm şi gând Şi în...

CIREŞAR SE DUCE…

. Gata, Cireşar se duce, Clipa lui de vis curat… Ne-a adus povara-i dulce, Fructul de rubin pictat. . Ne-a adus cu bucurie Bob rotund în rod boagat, Dăruit cu dărnicie Şi nouă, cu drag, lăsat. . Înspre alte zări el pleacă, Când Cuptor bate la uşă, Poate pleacă să petreacă Într-o zare jucăuşă… . Ştie că-l vom aştepta, Ştie dorul ce ni-l lasă, Însă nu mai poate...

CODIŢE DE CIREŞE

. Mici, firave beţişoare, În cireşi întrezărite, Ca să-ndrepte înspre soare Fructele cele-ndrăgite. . Ţin în raze, în lumină, Mici gheme de catifea, Tot ferindu-se de-o vină – Să nu scape boaba grea. . Cireşele răsfăţate Stau prea bine în copac, De codiţe legănate, Ca-n cel mai comod hamac. . Şi codiţele-n balans Pe cireşe le tot poartă, Le cuprind ca într-un dans, Care...

ALBASTRU DE VORONEŢ

Paşii mei de călător Au dat de-un albastru dor, Mănăstire ce veghează Şi pururi rămâne trează. . Sfânta, sfânta mănăstire, În pământ român zidire, Străjuieşte cerului Şi fiinţei neamului. . Mănăstirea cea cu har Mai ascunde în altar Paşii marelui Ştefan, Iubitorul cel de neam. . Parcă ceru-i mai aproape, Lâng-albstru-i ca de ape… Sau chiar ochi dumnezeieşti Ne privesc...

CIREŞII DIN LIVADĂ

. Cândva cireşii din livadă Erau parc copiilor, Pân-a început să cadă Timp bătrân pe-altoiul lor. . Fructul s-a împuţinat Şi furnicile-n neştire Pe toţi trunchii au urcat Şi i-au luat în stăpânire. . Şi la boabele rămase Grauri vin şi dau ocol, Le pândesc de pe-alte case Şi se-adună-apoi în stol. . Le pândeam şi noi cândva, Învelite-n foi de soare Şi mâna le culegea Cu...

CÂND CIREŞII SE COCEAU…

. Când cireşii se coceau, începea pentru ai mei Grija cum să îi ferească, să îi apere pe ei De sătenii pofticioşi, care, nevenind să ceară, Îndrăzneau fructe să fure, mai ales în fapt de seară. . Nu a fost sătean să ceară şi buna să nu-i fi dat, Dar dezastrul de la furt era greu de îndurat Şi pentru noi, ce iubeam pomii cei dăruitori, Şi pentru bieţii cireşi, speriaţi...

FRUNZULIŢE DE CIREŞ

Printre flori, mijite-n muguri, Mici, ovale frunzuliţe Te îndeamnă să te bucuri, Împletindu-ţi coroniţe. Cândva frunze adunate Din cireşi prietenoşi Împleteau cununi aparte Copiilor norocoşi. Şi purtam în plină vară Coroniţa cea de aur Ca-mpăraţi de-odinioară, Pe frunţi, frunzele de laur. Duc şi azi mîna la frunte Şi simt brazdele de timp, Prinse-n frunzişoare multe, Din...

O POVESTE CU CIREŞI

Simpla mea dragă poveste este, iată, cam aşa: Luam cartea, păturica şi-un motan ce mult dormea… Şi găseam umbră destulă sub cireşii din grădină, Citeam cel mai bine-acolo, căci aveam blândă lumină. File multe întorceam, savuram cuvintele Şi motanul îşi torcea, chiar alături, visele… Sub cireşi citeam cu spor vorbele scrise în carte, Iar motanul răsucea fir de vis,...

DRAPELUL ŢĂRII

26 IUNIE – ZIUA DRAPELULUI NAŢIONAL De la ’48 încoace, Drapelul cinste ne face Şi se cade-a fi cinstit Şi de noi toţi preţuit. Ale sale culori sfinte Ne trimit învăţăminte Şi-s simboluri pentru toţi Cei ce suntem patrioţi. Roşul de pe steag vorbeşte Despre sânge ce-nroşeşte Harta ţării-n jertfe multe, Din trecutul plin de lupte. Câmpurile luptelor Poartă jertfa fraţilor Ce-au...

DE DRAGUL CIREŞELOR

. De dragul cireşelor, Aş da timpul înapoi, Să simt gustul fructelor, Boaba lor de copt altoi. . De dragul cireşelor, Aş zbura pe-un vis anume, Pe deaspura satelor, Până la-nceput de lume. . Până la-nceput de viaţă, Să mă poarte-un vrăjitor, Până-n prima mea vacanţă, De dragul cireşelor. . Şi să nu existe cale De întorcere, nici nor… Şi s-ajung la timp în vale, De dragul...

RENASC ÎN CIREŞI

. În al verii anotimp, Renasc în cireşi, mă bucur De pe creanga lor să scutur Boabe mari de praf de timp. . Şi cireşe să culeg, Ba aievea, ba în vis, Sub soarele cel încins, Să iau fructul, să-l aleg. . Renasc în cireşi si-acum, Când suntem în Cireşar, Că pot să întâmpin iar Cireşi copţi, cu gustul bun. . Mă hrănesc pân’ la sfârşit Cu cireşe şi-amintire Cu gust de sacră...

IA ROMÂNEASCĂ

. Strămoşii noştri ne-au dat ia, Păstrând lumina, bucuria, Punând în ea suflet şi pace C-un fir de dor trecut prin ace. . Ia-n fir de timp îşi coase, Din in, cânepă, mătase, Veşnicia unei naţii, Simbol peste generaţii. . Şi în forma ei de cruce, Ia viaţa nostră duce. Şi ni-i crucea mai uşoară, Când pânza iei ne-nfăşoară. . Pe umeri largi, pe pieptul lat, Întreg e românescul...

COSTUMUL POPULAR

Florile de pe câmpie Sunt înveşnicite-n ie, Dorul firelor de iarbă E cusut pe ia albă. . Pe cămaşa bărbătească Dimineţile revarsă Şi-n năframa delicată Crinii se strâng laolaltă. . În catrinţa scorojită, Pomii crengile-şi alintă, Iar pe lungi şi albe poale Se-nfăşoară lăcrămioare. . Flori de maci şi de muşcate Sunt ţesute-n ie toate, Spicele-nalte de grâu Sunt în hora...

Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Revista LUCEAFĂRUL

Sponsorii ediției

LUCEAFĂRUL de seară

Legături

Articole scrise de Monica Gherghel-Răduţ