Revista Luceafărul

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 17 → 2025

ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: ISSN 2067 - 2144 (formatul tipărit)
Formatul tipărit apare, la Botoşani, în fiecare lună. Citeşte mai mult...

Articole scrise de Monica Gherghel-Răduţ

MAMEI

Mamă, tu n-ai şapte vieţi, Să ne mângâi, să ne ierţi, Nici în piept n-ai inimi două, Să ni le oferi tot nouă. . Mamă, tu n-apuci odihna, Grijile îţi strică tihna, Tot cu gândul la copii, Că te stingi nu simţi, nu ştii. . Mamă, tu ştii rostul firii, Al iertării şi-al iubirii Şi, tot vrând să dăruieşti, Uiţi să vezi că-mbătrâneşti. . Mamă, tu crezi mult si-adânc Şi-ai...

MAMELE

. Toate-n lumea asta mare Sunt uşor de-nlocuit, Numai mama seamăn n-are, Fiind veşnic infinit… . Ea, ce poate să dea viaţă, Ne e reazem şi senin, E o dulce dimineaţă Ce ne apără deplin. . Ea, ce ştie să ne-ndrume, Ne e dor şi primăvară, Mamele au toate-un nume – Cel rostit de prima oară! . Pot fi-nlocuite toate, Toate se pot repeta, Numai nu… privirea mamei, Numai nu…...

Dacă ,,mamă” ai rostit

. Dacă mamă ai rostit De când ai venit pe lume, Ai dorul cel infinit, Pe care îl duci cu tine. . Dacă mamă-ai cuvântat Prima dată pe pământ, Ai fost binecuvântat Cu-al iubirii legământ! . Dacă mamă încă spui, Chiar când tâmpla îţi albeşte, Eşti bogat cum nimeni nu-i, Viaţa ta întinereşte. . Dacă mamă ai cu tine, De când soarele zăreşti, Veşnicia-ţi aparţine Şi ca...

MĂICUŢĂ, PE FRUNTEA TA…

. Măicuţă, pe a ta frunte Au fost grijile prea multe, Pe sărmana frunte-a ta Necaz n-ar mai încăpea… . Că destul ai îndurat Vieți noi lumii când ai dat Şi-a ştiut durerea ta Doar o lacrimă-n basma. . Măicuţă, al tău obraz Poartă semne de necaz… Tinereţea ţi-a trecut, Parcă nici n-ai fi avut… . Dar eşti tânără la suflet, Ești sfioasă-n gest și-n umblet, Ești...

GHIOCEII DRAGI

. Când iarna stă să plece, se-arată și-o minune, Ca într-o șoaptă albă și-un vis cu pescăruși, Din ale căror aripi se cern parcă anume Cristale prețioase din fulgii jucăuși, . Ce-n dulce legănare acoperă, pe rând, Mărunții ghiocei ce n-au mai așteptat Secunda primăverii și dat le-a fost prin gând Să prindă primii ,,fluturi” ce-n zbor s-au arătat… . Și fulgii-atât...

SOBA NOASTRĂ CEA DE LUT

. Amintirea cea mai caldă – Soba noastră, rai tăcut, Când, întorși de prin zăpadă, Ne lipeam de caldu-i lut. . Degetele amorțite Ni le-nzdrăveneau pe dată Flăcările molcomite, Încălzind căsuța toată. . Și o dulce toropeală Ni se așternea în oase, După lunga bulgăreală, După-atâtea sănii trase! . Zăpada, ce scârțâia Sub tălpile-alunecoase De la sănii, ne vrăjea, De...

ŢI-AŞ SCRIE… DESPRE GHIOCEI

M-am bucurat atât de primii ghiocei, Ce ni s-au arătat de sub zăpezi prea grele, Am stat şi i-am privit şi m-au privit şi ei Şi iată-i prinşi acum în rândurile mele… . Îţi scriu despre firavii, micuţii ghiocei, Pe care i-am văzut acum în curtea mea, Un zâmbet minunat aveam privind spre ei, Căci noua lor prezenţă din plin mă bucura… . Ţi-aş scrie despre asta o întreagă...

DE NU IUBEŞTI

De nu iubeşti, cunoşti singurătatea, Te-apasă neputinţa, râvneşti seninătatea Din clipele de dor, Dar, oare, ele mor? O, nu, trăiesc în zări îndepărtate, Sunt toate ale tale, prezente sau uitate Prin filele de timp, Prin foi de anotimp. . De nu iubeşti, aştepţi deplina înnoire Ce într-o zi purta-va-ţi sublima ta menire Din visele-n cununi… Poţi, oare, să le-aduni? O, da,...

A DAT NINSOAREA PESTE GHIOCEI

A dat ninsoarea peste firavi ghiocei, Că-n acest an au apărut așa devreme… Cât pentru-o iarnă a nins astăzi peste ei, Că nu vor mai trăi… eu prins-am a mă teme… Fusesem râvnitori și de zăpadă, În anotimpul iernii ce-i pe ducă, Cum vor putea mici ghiocei să vadă Pe unde drumul către cer apucă…? Mi-a coborât din gene-o lacrimă fierbinte Ce-a vrut lor să le...

O, IARNĂ CE NU MAI VENEAI…

O, iarnă ce nu mai veneai, Cum de-ai sosit așa, deodată? Te-ai rătăcit o vreme, poate,-n rai, Când tu erai atât de așteptată… Ne întrebau copiii unde ești, De ce nu ai venit nici de Crăciun… Și le citeam de tine din povești Și-acum copiii fericiți ne spun Că Dumnezeu pe ei i-a ascultat, Ei, ce-au trimis dorința lor spre-o stea… S-au tot gândit...

FEMEIE SIMPLĂ, DIN METROU

Femeie cu broboada trasă Pe fruntea ta de păpădie, Metroul cel grăbit te-apasă, Necazul tău nimeni nu-l ştie… Părul ţi-e alb… ca după vârstă… Şi ochii blânzi… nerimelaţi, Îţi ştergi în taină c-o batistă Obrajii tăi îngrijoraţi. Basmaua prinsă sub bărbie E singura podoabă-a ta… Şi-n jur parfumuri fine-adie, Din blănuri lungi şi catifea. Priveşti...

O MAMĂ VINDE GHIOCEI …

O mamă vinde ghiocei, la colț de stradă… La colț de stradă,-ntr-o plăsuță, O mamă vinde ghiocei, Buchetu-i mic, mama-i slăbuță, Cerând doi lei cincizeci pe ei… Iubesc aceste floricele Și nu le pot vedea tăiate, Dar, totuși, cumpăr buchețele De mila mamei ce se zbate Să îi găsească, să-i culeagă, Să-i împletească-apoi frumos, Să-i...

LA COZIA

La Cozia, Mircea cel Bătrân a murit pe 31.01.1418. La Cozia, la mănăstire, Sub a Oltului privire, Chiar lângă povara lui, Mănăstirea Domnului. Domnul Mircea voievod, La Cozia, sub prohod, Şi-a găsit liniştea morţii, Ultima filă a sorţii. Pe-o potecă pietruită, Fost-a Domul cu suită Şi cu meşteri, să zidească Mănăstire românească. Munţi în preajmă străjuiesc, Pe Mircea...

PRIMII GHIOCEI

Azi i-am zărit în treacăt pe primii ghiocei Iviţi din iarna albă ce nu s-a terminat Şi-s fericită eu, şi-s ferciţi şi ei, Că soarele cel darnic la viaţă i-a chemat. Petalele lor fine, firave, delicate Se mişcă-ncet, palpită în blândă adiere, E-aproape primăvara ce-a fost aşa departe, Dar, iată, se întoarce şi prinde iar putere! Pe drept, e minunată şi este dreptul ei Să se...

CĂSUŢĂ ALBĂ

Căsuţă albă, dragă, trasă-n var, Te-au colindat atâţia ani şi vremi… Nici vârsta nu ţi-o ştiu măcar, Dar ştiu că-n pragul tău mă chemi. . Ne-ai oblojit dureri şi amintiri, Copilăria dragă tu ne-ai însoţit, Eşti tot mai mică, dar trăieşti, respiri… Ai tăi pereţi atât ne-au odihnit! . Îţi porţi făptura mică-n vremi moderne, Eşti altfel, eşti din var şi...

DESCHISE PORŢI LA VORONEŢ

Deschise-s porţile le Voroneţ, Către pereţii cei de preţ, Pictaţi cu licărire-albastră, Întru înveşnicirea noastră. La Voroneţ, în taina sfântă, Albastrul din pereţi cuvântă, Că-n limpezimea lui aparte, Dă cerurile la o parte… Şi-ajungem chiar la Dumnezeu, Ce-a-ntrezărit cu ochiul său Albastrul veşnic pe zid rece Şi nimenea nu-l mai întrece. Deschise-s porţile şi...

NU-ŢI CER MINUNILE ACELE…

Eu, Doamne, nu îţi cer minunile acele, Ce tu le-ai săvârşit, în timp, de-atâtea ori, Nu-ţi cer să spinteci marea, nu-ţi cer minuni prea grele, Doar netezeşte-mi drumul cel aspru, uneori… . Nu vreau nici pâinea multă, în coşuri înmulţită, Cu mai puţin de-atât pot să trăiesc, Nici marea despicată şi-anume îmblânzită, Doar cu-al tău pas vreodată aş vrea să mă-nsoţesc. . Eu,...

MAREA UNIRE

Steagul demn al libertăţii a îmbrăţişat o ţară Ce şi-a strâns fiicele toate împreună-a doua oară, După trei secole-ntregi de la prima împlinire, Ni s-a dat ziua cea sfântă de-a avea Marea Unire! Să veghem Unirea ţării, să ne păstrăm unitatea, Să-ngrijim de limba care ne cuvântă demnitatea, Să sădim în pruncii noştri strop de dor pentru pământ, Pentru-ntreaga noastră...

NATURA CEA DE TOAMNĂ

Natura cea de toamnă – culoare îmbinată De pictori ce se-arată a fi desăvârşiţi, Pe-alee,-o ţesătură, o pânză revărsată Din zările-nroşite, de aburii răciţi. Natura cea de tomană e-o unică minune, Sunt galbenele mantii, dantele sunt de aur, Nu ştii ce mari artişti, care pictori anume Au strâns culori de taină dintr-un aprins tezaur. Şi cerul la apus se-apleacă...

BALADĂ TOAMNEI

. E timp de toamnă şi se-adună Din toate roadele, din plin, Iar toamna paşii mi-i îndrumă Spre împlinire, spre senin. E timp de toamnă-n calendar, Şi toamnă-n paşii vieţii mele, Îmi strâng toţi anii ca pe-un dar, Înfăşurat în zori şi-n stele.. E timp de toamnă şi aştept Belşug în suflet şi în gânduri, Înţelepciunea, pasul drept, Sunt dar în ale vieţii...

SCRIITORUL

. Scriitoru-i truditor Într-o ocnă de cuvânt Şi, prin munca lui de zor, Prinde-un gram de cer şi sfânt. . Mai găseşte şi sfioase Dimineţi de catifea… Şi pietrişuri luminoase, De idei, de vis, de stea… . .Tot în ocna ce-o străbate, Sfredelind cer şi pământ, Dă şi de singurătate, Căci e singur în cuvânt… . Ocna lui înrobitoare Are flăcări şi suspin, Multe...

Și am ales

Eram un virtuos, făptură cumpătată, Eu respectam poruncile divine Şi am ştiut că Dumnezeu se-ndreaptă Cu toată bunătatea-i către mine. Eram într-un respect profund şi reciproc, Eu – fiu corect, El – bun părinte, Cu El prin greutăţi îmi făceam loc, Păşind pe a mea cale înainte. Dar au venit şi îndoieli o vreme… Şi parcă Domnul se îndepărta… Şi-o...

DUM SPIRO, SPERO

(Cât timp respir, sper.) Respir şi azi şi merg mereu, Mă cheamă viaţa înainte, ,,Dum spiro, spero” spun şi eu, Ca-n latineştile cuvinte. În încercări, o rugă spun, Lumini divine-mi stau în faţă, Şi-nţelepciune vreau s-adun, Cât timp respir, sper: o viaţă. Şi trec prin tot ce mi-este dat, Mă cheamă anii înainte, ,,Dum spiro, spero”-am învăţat, Prin...

Divina promisiune

M-am bucurat de promisiunea cea divină De-a fi de Domnul însuşi însoţit, Era pe calea mea multă lumină Până ce, brusc, lumina a pălit… Că îmi va fi aproape Domnul îmi promis-a Şi-am mers o vreme bună amândoi, Dar dacă Domnul îşi uitase zisa, Dacă-şi luase promisiunea înapoi…? Acea divină promisiune îmi era De-ajuns să merg în viaţă-ncrezător, Nemaivand-o,...

DUMNEZEIEŞTII PAŞI

(adaptare după parabola paşilor pe nisip) O vreme mi s-a arătat ca-n taină O cale-a vieţii-n care Dumnezeu Mi-era alături precum grija cea de mamă, Mergând cu mine chiar pe drumul meu. Şi-aşa lăsam noi urmele să sape, Cei patru paşi întovărăşiţi pe veci, Pe-ntinderi de nisip udat de ape, Din care timpul vieţii îl culegi. Şi am văzut ale urmelor semne Atât...

SATUL MEU, DOINĂ STRĂVECHE

Glasul satului mă cheamă Ca o doină, ca o mamă, Când, sub zarea nesfârşită, Grâul doina lui îşi cântă. Satul meu, doină străveche, Veşnică, adâncă veghe, Satul meu în aşteptare E a doinei răsuflare. Firele de iarbă verde Sunt cuvinte, sunt povaţă, Timpul socoteala-şi pierde În freamătul lor de viaţă. Dealurile unduioase Sunt dulceaţa doinei...

VORONEŢUL

Voroneţul s-a-nălţat în trei ani şi-ncă trei luni Şi de-atunci ni s-a păstrat în albastru şi-n minuni, Căci la sfatul dat lui Ştefan de-un duhovnic, de-un sihastru, S-a-nălţat şi mănăstirea în culoarea unui astru. Pe pereţi de-albastrul zării, nişte pictori anonimi Şi-au dat toată străduinţa să-i prezinte pe cei buni Şi pereţii poartă fresce, într-un fel...

CINE…?

Cine-mi va spune poveşti de copii Când bunica mea nu va mai fi? Cine-mi va mai da un sfat Când tatăl meu va fi plecat? Cine-mi va da mângâiere Când mama nu va fi-n putere? Cine-mi va mai da-nţelepciune Când bunica nu va fi în lume? Cine-mi va da-ncurajare Când tata va răspunde la chemare? Cine-mi va mai da povaţa Când mamei îi va trece viaţa? Cine durerea-mi va alina Când...

TU, AMÂNATA MEA IUBIRE…

Tu, amânata mea iubire Şi atât de aşteptată, De vei veni, să-mi dai de ştire, Să te pot întâmpina îndată… Tu, iubire amânată, Fă-mă să cred c-ai să vii Şi viaţa mea toată, toată Tu lângă mine ai să fii… Tu, amânata mea iubire, De sufletul meu oglindită, Adu-mi lumină în privire Şi pune-mă-n lumina potrivită! Tu, amânată...

ŞI A RĂMAS LUMINA

Nu-i noapte să nu fie urmată iar de zori, Nu-i nicio aşteptare o viaţă amânată Şi orice neputinţă devine limitată, Prinzând un nou contur de forme şi culori… Azi ochiul mi se-ndreaptă în zarea cunoscută Şi noua revedere mi-aduce albi fiori, Pe cerul meu înalt apar deodată sori Şi-o nouă zare-n faţă, o zare refăcută. Nu-i noapte să dureze mai...

MĂNĂSTIREA CEA CU HAR

Mănăstirea cu har plin, Întru pace creştinească, Se îmbracă în senin, Fără să mai obosească. Poartă pe zidu-i cinstit Secolele-ngrămădite, Pe cât zidu-i de-albăstrit, Secolele-s infinite. Nu se mişcă veşnicia De pe piatra cea pictată, Căci albastră-i zidăria, Din tot cerul revărsată. Lumina se albăstreşte Peste zidul colorat Şi albastrul...

ACOPERĂMÂNT

Mă înveleşte, Maică, în vălul tău cel sfânt, Şi pune pe-al meu suflet fir de-Acoperământ! Iar peste fruntea care se pleacă încărcată, Minunea ta deplină tu iarăşi o arată! Nu e de trebuinţă mai mult decât atât, Ţii viaţa mea întreagă sub Acoperământ, Ţii şi nădejdea plină, ţii sufletul în dar, Şi-un bine cât de mic îl ştii anume chiar. Mă...

DOR DE FLOARE

Purtăm toţi un dor de floare, Floare albă, visătoare, Floarea sufletului vie, Cea cu dor de veşnicie. Că nici raiul n-ar putea Rai a fi, de n-ar avea Flori albastre, roz şi albe Împletite-n mii de salbe. Florile din lumea noastră Stau şi-n rai pe la fereastră, Că visăm de-atâtea ori Raiul îmbrăcat în flori… Raiul, în grădina lui, A cerut pământului Florile...

Căsuțe și pace

CĂSUŢE ŞI PACE d-nei prof. Ion Elena Pe-o stradă cu case frumos înălţate, N-au mai rămas decât pietre-aruncate… Şi poate departe-n ţărână-mbrăcată, Vreo temelie drept martor lăsată. Pe locul pe care doar tihnă era, Urla un buldozer pe şenila lui grea, Copacii tăiaţi, cu crengi rămuroase, Cădeau pe pământul fostelor case. Şi...

FÂNTÂNA DIN GRĂDINĂ

Ce bătrână ni-i fântâna, Îi aduni anii cu mâna… Verigile lanţului Sunt anii izvorului… Fântână ne-aduce viaţă Şi-o oglindă de speranţă… Printre pietre apa trece, Din izvor curat şi rece. Lanţul se coboară drept, Setea să ne ia din piept, Din izvor apa să-şi ia, Sufletul a-l încărca… Şi fântâna din grădină Albă...

COPACUL

Copacul s-a născut fragil, În curtea veche de la ţară, Copacu-a fost şi el copil Pân-a-nflorit întâia oară. Copacu-n frunze îmbrăcat Purta-n tulpina lui subţire Povara rodului bogat, Dar şi povară de iubire. Copacul a crescut mereu Mai în putere, mai frumos, Şi nu s-a plâns că-i este greu Când fructul îl trăgea în jos. Copacul, mic cândva, creştea Cu...

COPILĂRIA

Toţi, mai bună sau mai rea, Am trăit copilăria, Păstrându-i imaginea, Ca de floare şi de stea… N-aveam multe jucării, Dar, fiind minţi de copii, Ne găseam din te miri ce Să ne facem jucărie. Unii-au fost mai sărăcuţi, Alţii poate mai avuţi, Dar pierduţi în joc, ca-n vrajă, Ne simţeam ca măru-n coajă, Ca mărul cel pârguit Ce-n joc dulce ne-a unit Pe...

DINCOLO DE CARE…

Există o ordine-n toate Şi-n toată splendoarea-i o crezi, Există lumină şi noapte, Dincolo de care nu vezi… Sunt numai cadenţe concrete, În care adesea te pierzi, Sunt scări sau poate doar trepte, Dincolo de care oftezi… Este putere şi este uitare, E somn sau e stare de drepţi Şi-i totul adesea-ntrebare, Dincolo de care aştepţi… E-o...

LUMINA UNUI CRIN DE-ACASĂ

Ai plecat de-o bună vreme, Zile trec şi anii vin, Dar să nu ai a te teme, Că lumina unui crin De-acasă va fi cu tine – Felinar de floare, blând… Şi-ţi va face-atât de bine Să-l porţi drept şi luminând. Astfel, tu poţi, în lumină, Clar să vezi drumul din faţă, Cât şi ziua ce-o să vină, Cât şi-ntreaga ta viaţă. Şi în suflet să păstrezi O petală...

NU SUNTEM VEŞNICI

Nu suntem veşnici şi, totuşi, Tot tragem Înaltul spre noi, Nu suntem veşnici şi, totuşi, Visăm nemurirea în doi. Nu suntem veşnici şi, totuşi, De suflet aparţinem mai mult, Nu suntem veşnici şi, totuşi, Iubirea ni-i veşnic timpului scut. Nu suntem veşnici şi, totuşi, O lacrimă dorul ni-l ştie. Nu suntem veşnici şi, totuşi, Iubim conştient pe vecie. Nu suntem veşnici şi,...

UN ORIZONT DE PACE

Am privit în urmă ca pentru a-ntâlni Un orizont de pace deplin în plină zi, Ca mai apoi, în pace, să mă pot îndrepta Către-acel orizont deschis din faţa mea. Cândva aceste două chemări şi jumătăţi Se vor apropia ca zorii înaltei dimineţi Şi vor forma întregul rotund al unui mit Concret şi aşteptare, mărunt şi infinit. Aproape şi departe ajungă-se cândva, Într-o deplină...

PĂRINŢILOR

Două-ngemănări de cânt Sunt părinţii pe pământ, Două-ngemănări de dor, Sufletul părinţilor. Lacrimi veşnic neoprite, Lacrimile de părinte, Două-ngemănări de dar, Veşnicie şi hotar. Două-ngemănări de floare, Pace, trudă şi răbdare, Două-ngemănări – povaţă, A părinţilor viaţă. Două-ngemănări cuminţi, Lacrimile de părinţi. Două...

CU SUFLET DE CENUŞĂREASĂ

Visez precum Cenuşăreasa Povestea mare de iubire, În care eu să fiu aleasa, Din dragoste şi preţuire… Povestea-i aşa minunată, Cenuşă şi apoi splendoare, Dar nu mi-o mai doresc pe toată, Ci numai dragostea cea mare. Nu vreau nici bal, palat sau faimă, Doar prinţul, dar nu prinţ să fie, Vreau un om bun, în simplă haină, Şi dăruit cu totul mie. Nu...

I-AM PUS TIMPULUI PANTOFI DE LAC

I-am pus timpului pantofi de lac Şi am pornit la braţ pe mai departe, Căci vreau un bun tovarăş să mi-l fac, Să mi-l apropii, ca să le cuprind pe toate. Şi fiindcă timpul poartă pantofii lăcuiţi, Plecăm cu eleganţă peste tot, Suntem prieteni buni, nedespărţiţi, Cu el la braţ pe toate eu le pot. Nu-l mai măsor în ani şi zile, Ci doar în stări, gânduri şi...

FOAIA DE HÂRTIE

Ştiţi ce-i foaia de hârtie, Voi, copii, oare-aţi aflat Că, pentru-a putea scrie, Un copac a fost tăiat? Cine oare nu iubeşte Umbra lui, trunchiul lui drept? Un copac viu vă priveşte Dintre file de caiet! Deşi pe cer îl iubeşte, Culmea muntelui discret, Totuşi, el se dăruieşte Şi devine… un caiet! Preţuiţi cartea, caietul, Nu le rupeţi fără rost, Învăţaţi...

FOAIA DE HÂRTIE

. Ştiţi ce-i foaia de hârtie, Voi, copii, oare-aţi aflat Că, pentru-a putea scrie, Un copac a fost tăiat? . Cine oare nu iubeşte Umbra lui, trunchiul lui drept? Un copac viu vă priveşte Dintre file de caiet! . Deşi pe cer îl iubeşte, Culmea muntelui discret, Totuşi, el se dăruieşte Şi devine… un caiet! . Preţuiţi cartea, caietul, Nu le rupeţi fără rost, Învăţaţi toţi...

PRIMUL ALFABET

. Primul nostru alfabet A fost învăţat concret, Din hârjoană zilnică Ne făceam… carte citită… . Auzeam de-abecedar, Însă nu ne era clar Ce te-nvaţă, ce ar fi Şi apoi, eram copii, Timpul infinit era, Chiar şi când ni se spunea Că la anul dăm de şcoală, N-avea timpul socoteală, Că „la anul” ne părea Mai târziu ca veşnicia… . Pân-a deveni şcolari, Învăţam...

MĂRUL DE AUR

Copac de măr, inima mea, La tine nu pot renunţa, Să te răpun eu, tocmai eu, Când eşti şi-ai fost copacul meu? . Eşti obosit şi eşti bătrân, Dar eşti şi locului stăpân, Acestui loc de ani prea mulţi, Ne-ai rodit umbră peste frunţi… . Şi mere dulci ai tot rodit… Şi-acum, că ai îmbătrânit, Priveşti ca un bătrân sfios, Cu trunchi uscat şi găunos…. . Dar...

ÎN LIMBA TA

În limba ta-nţelegi cuvântul Metafora ce te-nfioară, În graiul tău săruţi pământul Şi înţelegi ce-nseamnă ţară. În limba ta ţi-e scris destinul, Chiar dacă-n alte ţări trăieşti, În limba ta ai pâinea, vinul, Cu care te împărtăşeşti. În limba ta ai amintiri Şi spui poveştile anume… De ai necazuri, bucurii, În limba ta tu le poţi spune. De-aceea limba sfântă...

FIRUL DE IARBĂ

Închinare pân’ la iarbă, Pentru firul verde-al vieţii, Iar când soarele-o să fiarbă, Alungând veşmântul ceţii, . Firul mic, verde,-ncălzit Se va înălţa să ceară Stropul de apă dorit, Ce-l va reda vieţii iară. . Nu-ndrăzneşte de mai mult, Rugăciunea să-şi înşire, Că-i tot câmpul abătut, Suferind cu-ale lui fire, . Cere-atât cât să nu moară, Doar un strop, atâta...

Drept de autor © 2009-2025 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Revista LUCEAFĂRUL

Sponsorii ediției

LUCEAFĂRUL de seară

Legături

Articole scrise de Monica Gherghel-Răduţ