Motto:
Toamna răzuieste foile veacului din arborii înțelepciunii

La sărbătoarea hramului, sub mantia toamnei grele,
Satul Vorniceni își pune straie noi și din sipete, iele.
Când octombrie își cerne alene aurul pe ramuri
Gospodarii, cu bine, deschid porțile pentru neamuri.

Cu recoltele-n hambare, oile ‘s întoarse din turme,
Vitele așteaptă odihna; e zestre, obicei, sunt cutume.
Gospodinele pentru plăcinte frământă, în oale de lut
Păstramă și sarmale, cu cociorva le urnesc sub azimut.

Pâinea și cozonacii rumeni le scot din cuptoare,
Casele strălucesc, ca-n ziua Paștelui Cel Mare,
Flăcăii, ca din legende veniți, pentru o horă tocmesc
Lăutari, chemați să lumineze eternul joc apostolicesc.

Octombrie, 26, sub veghea toacei bate la vecernie,
Liniștea coboară peste sat, a noastră vatră serafie.
Ziua de Sfântul Dumitru, e soare strălucitor,
Bătrânii satului s-au întors de mult din ogor.

Bărbații, cu căciuli noi, barba proaspăt rasă,
Pornesc spre biserici, cu familia-i numeroasă,
Preotul, părinte divin, spre Biserică din Vale,
Cu crucea și prapuri poartă lumina-n cale.

Sute de săteni îl urmează-n tainica procesiune,
Sfânta lumină-mbrățișându-i pe toți, e rugăciune.
După slujbă, sătenii spre case lor, grăbiți s-adună,
Unii spre cimitir pornesc, lumânări s-aprindă.

Sub soarele strălucitor al amiezii, hora satului răsună,
Bucuria-i nestăvilită, pe ulițe, chiote și voie bună.
Vin oameni din satele vecine, în căruțe, cu bucurie,
Hramul aduce satului viață și prietenie, e veselie.

Cetatea-i luată cu asalt de oaspeți și iubire,
Sfântul Dumitru, solemnitate sfântă, cu găzduire.
Mesele se întind, bucate în străchini, din belșug,
Muzicile răsună-n noapte, licori în pahare curg.

Petrecerile se prelungesc în fiecare casă,
Sărbătoarea continuă, ca o poveste aleasă.
Apoi, hramacii pleacă, rând pe rând, spre casele lor,
Bucuroși, cu gândul rămas la bunătățile din cuptor.

Sfântul Dumitru rămâne cea mai mare sărbătoare,
În Vorniceni, sat veșnic cu lumină și binecuvântare!