Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 16 → 2024
NATURA CEA DE TOAMNĂ
- Natura cea de toamnă – culoare îmbinată
- De pictori ce se-arată a fi desăvârşiţi,
- Pe-alee,-o ţesătură, o pânză revărsată
- Din zările-nroşite, de aburii răciţi.
- Natura cea de tomană e-o unică minune,
- Sunt galbenele mantii, dantele sunt de aur,
- Nu ştii ce mari artişti, care pictori anume
- Au strâns culori de taină dintr-un aprins tezaur.
- Şi cerul la apus se-apleacă peste zare
- Şi strânge însuşi parcă un curcubeu deschis,
- Între cer şi pământ, nicio delimitare,
- Culoare din culoare, ca-n foc, ca într-un vis.
- Natura cea de toamnă ne înconjoară lină,
- Ne-nvăpăiază ochii, ne răcoreşte-n nor,
- Se ţese-o pânză-ntinsă, de roşu, galben plină,
- E-o frenezie-anume de toamnă şi de dor.
- Se-aud din depărtări refrenele prelungi,
- Sunt razele de vară în joacă-ntârziată,
- De pe o geană blândă, până la cer ajungi
- Şi te cobori, apoi, pe-o frunză legănată.
Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania