Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 17 → 2025
DUREREA DORULUI
Universul se-mbracă într-o pânză țesută
De mii și mii de fire de lumină,
Amurgul se învăluie în valuri de taină,
Păsările își aruncă viersul prin grădină.
.
În pacea acestui tablou feeric
Apari tu,măicuța mea, cea mai minunată
Dintre flori,ființă de Dumnezeu dăruită,
Din lacrimi și dor nemărginit plămădită.
.
Căci dorul e o spuză a sufletului
Pe care apa niciodată nu-l stinge,
Vremea nicidecum nu-l poate atinge
Numai lacrima fierbinte îl poate plânge.
.
Iar tu,măicuța mea, icoană a vieții mele,
Altar de fertfă pentru copii și nepoțele,
Din fragedă pruncie m-ai învățat
Cu platoșa credinței trăite curat.
.
Pe calea luminii să pășesc m-ai îndrumat,
Să cred în IIsus Hristos m-ai învățat,
Sfaturi înțelepte adesea mi-ai oferit,
Lăsându-mi zestrea credinței până la infinit.
.
Cu îngăduința bunului Dumnezeu
Cea mai înaltă școală mi-ai dat mereu,
Faptele bune să mi le însușesc
Și pentru toate acestea îți mulțumesc.
.
Pe vatra sufletească e mereu nestins
Un jăratec mistuitor ce mi s-a aprins,
E cel al dorului de tine,măicuța mea,
Care ai deschis porțile cerului cândva.
Drept de autor © 2009-2025 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania