De-o vecie viscolește
Cu luceferi, nu cu nea.
Astă seară mă răpește
Dumnezeu la o cafea.
Obosit, abia vorbește,
Turlă rară–vorba Sa.
Astă seară poposește
Dumnezeu la masa mea.
Taci mai bine, Te-odihnește,
Sunt, de vrei, tăcerea Ta,
Astă seară cînd oprește
Ceru-ntreg la poarta mea.
Și-o să pururi viscolească
Pacea Lui inima mea,
De-o să crească, să tot crească!,
Veșnicii în urma Sa.
Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania