Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 17 → 2025

Uneori, ,,se face liniște în noi, ca și cum istoria s-ar fi oprit”…

Divinitatea l-a izvodit pe Maestrul Eugen Doga ca să apere românitatea la fruntariile ei cele mai expuse primejdiei, cu un scut miraculos plăsmuit dintr-o muzică feerică, plină de lumină.


  • Creația Domniei Sale este mâna caldă, protectoare, pusă pe fruntea zbuciumată a neamului nostru, în acordurile căreia se percep nuanțe definitorii ale sufletului românesc profund: ,,o muzică doldora de dor”, creată de cel care a primit darul de-a arăta ritmul în care vibrează acest tărâm binecuvântat .
  • Maestrul – genialul muzician al tuturor iscusințelor muzicale prin care a avut acces la limbajul universal, care a scris atât de multe bijuterii muzicale, sub imperiul unui mereu neostoit imbold creativ, trimis de Creator în ființa sa, cu misiunea de a nu lăsa să se irosească nicio fărâmă din zestrea menită să îmbogățească patrimoniul lumii cu un teritoriu fabulos de farmec și armonie.
  • Și oricare întâlnire în acest teritoriu ce îi poartă numele stârnește aceleași reacții și impresii pe toate meridianele lumii, trăiri sufletești ce bat la porțile sublimului: ,,superb”, ,,înălțător”, ,,divin”, ,,genial”.  Starea receptorului în contact cu muzica celestă este mereu înaltă, de vibrație subtilă și eterată, creația sa exprimând altitudinea geniilor, recunoscută pretutindeni în jurul lumii.
  • Tocmai de aceea, știut fiind că piscurile se recunosc și se atrag, a simțit imperios atracția față de altitudinea majoră  a neamului nostru, geniul eminescian. A știut să recunoască iubirea serafică și frământată dintre Eminescu și Veronica sa, o pasiune dintre cele universale…
  • Înțelegând dramatismul acestei iubiri, mai puternică decât moartea, a simțit imboldul, dar și datoria de a-i conferi acadramentul adecvat prin acest proiect muzical extraordinar, inspirat numit ,,Dialogurile dragostei”, un ansamblu creativ având grandoarea și vibrația unei adevărate opere. 
  • Am fost onorați că asociația noastră a putut organiza două evenimente memorabile, la Botoșani  și la Opera Națională Română din Iași, aducând acest spectacol acasă, la matca poeziei, precum și de faptul că am reușit să edităm în colecția ,,Cartea bijuterie” două volume bibliofile: ,,Din pulberea iubirii…” (arii și romanțe pe versuri de Mihai Eminescu și Veronica Micle) și ,,Misiunea noastră este să fim fericiți” (un inedit interviu cu Maestrul), trăind privilegiul de a ne primi cu generozitate în CASA MARE A SPIRITULUI DOMNIEI SALE. 
  • Când muzica nu este doar o succesiune de sunete, ci un simbol al infinitului, atunci ea devine EUGEN DOGA. 
  • Parafrazând-o pe Ana Blandiana, ,,din când în când, se face liniște în noi, ca și cum istoria s-ar fi oprit”.  Îndurerată, lumea își ia rămas bun de la unul dintre cei mai strălucitori compozitori ai săi, a cărui operă a atins sublimul și a pătruns esența nemuririi. Neamul românesc își plânge fiul cel mare, dar cerurile îl primesc cu brațele deschise, căci acolo unde cuvintele tac, muzica Maestrului va răsuna veșnic. Un OM a transformat tăcerea în melodie și melodia în tăcere și între cele două ipostaze un vals va purta, poate, întregul cer în brațe. Ne înclinăm în fața compozitorului planetar, recunoscători pentru darul nemuritor pe care l-a oferit lumii.
  • Odihnește-te în pace, Maestre, în nemărginita simfonie a eternității! 

Post Scriptum

  • ,,Lamentabilul principiu – nimeni nu e de neînlocuit. Dar tocmai la asta trebuie să tinzi, la o societate cu oameni de neînlocuit, ca un organism. Pe când așa, omul e o piesă de schimb și totul e mecanism.” (Constantin Noica)
  • Eugen Doga este, așadar, de neînlocuit. Cine ar putea să își asume rolul său, să fie mereu tonic, empatic, generos, demn, modest, fără pretenții și pedanterii, o simplitate și o bonomie aproape rurale, împrumutate de la străbunii din Mocra, recunoscându-l cu o tresărire de emoție și tandrețe, oriunde l-ai fi întâlnit. Cine ar mai putea să muncească enorm și să scrie deopotrivă? Cine va mai avea harul și curajul de a sfida convențiile și de a transforma sunetul în povești universale, mânuind firele nevăzute care leagă pământul de stele. 
  • ,,Tout le monde ne vit pas dans le même monde”. Nu toată lumea trăiește în aceeași lume. Paradoxal, lumile noastre sunt diferite, contează cu ce le populezi. Contează cu ce îți mobilezi interiorul, cu ce gânduri, cu ce stări, cu ce sentimente… Lăsați-vă, așadar, locuiți de muzica mirifică a Maestrului, înveșnicind-o!

Pios omagiu,
 Asociația Culturală ,,Regal d`Art” Botoșani 



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați.

Drept de autor © 2009-2025 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania