Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 17 → 2025
VIS CU CIREŞE COAPTE
- Visul meu de astă-noapte
- M-a purtat pe un tărâm,
- Unde cireşele coapte
- Prinse de suflet rămân…
- .
- Culegeam din mulţi copaci
- Şi mâncam cu bucurie,
- Era şi un câmp de maci,
- Şi un câmp de veşnicie…
- .
- Şi eram mai mulţi copii,
- Fascinaţi de-mprejurare,
- De cireşe şi maci vii,
- De lumină şi de soare…
- .
- Pe unii îi cunoşteam,
- Iar pe alţii, mai deloc,
- Când cireşe culegeam,
- Ne-mprieteneam pe loc.
- .
- Şi era o chiuială,
- În timp ce, din plin, mâncam,
- Căci, eliberaţi de şcoală,
- În vacanţă ne aflam…
- .
- Nici nu ştiu cât am mai stat,
- Am citit în câmp de maci,
- Timpul nu l-am măsurat,
- Stând sub umbră de copaci…
- .
- Nimeni n-a plecat acasă,
- Aveam timp toţi, mai ales
- C-am umplut şi câte-o plasă
- Cu cireşe ce-am cules,
- .
- Vrând să ducem tuturor,
- Ce acasă ne-aşteptau,
- Cu scuza cireşelor,
- Poate nu ne mai certau
- .
- C-am fi zăbovit prea mult,
- C-am lipsit şi că n-am spus,
- Prinşi de vrajă şi tumult,
- Poate c-o viaţă s-a dus…
- .
- Nu ştiu… nici nu vreau să ştiu,
- Nu contează, orice-ar fi,
- Ca-n acel vis vreau să fiu,
- Şi-am şi fost… şi-ncă voi fi
- .
- Pe un câmp de maci, în soare,
- Cu cireşii din grădină
- Şi tot într-o zarvă mare,
- Tot în alb şi în lumină…
- .
- Şi dacă va fi vreodată
- Că-n zori nu mă voi trezi,
- E c-atunci voi fi plecată
- La cireşe, cu-alţi copii…
Articole asemănătoare
Drept de autor © 2009-2025 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania