O analiză academică a stărilor psihologice ale personajelor din romanele „Poezie și agonie”, „Gânditorul” și „Povestea romanului care nu s-a scris niciodată” de Al. Florin Țene presupune o abordare atentă a structurii narative, a profilului psihologic al personajelor, precum și a contextului social și existențial în care acestea se dezvoltă. În continuare, ofer o analiză care evidențiază principalele trăsături psihologice ale personajelor, cu accent pe tehnicile narative, temele recurente și dinamica interioară a acestora.

•  „Poezie și agonie” – Drama creației și confruntarea cu efemerul
• Profil psihologic al personajului principal:Personajul principal, un alter-ego al scriitorului, este surprins într-un proces de autoanaliză profundă, oscilând între stări de inspirație poetică și o angoasă existențială acută. Poezia, ca formă de expresie a absolutului, este confruntată cu sentimentul agoniei, adică al pierderii sensului într-o lume în care arta pare inutilă.
• Trăsături psihologice în romanele lui Țene sunMelancolie creatoare – personajul trăiește o dramă interioară a imposibilității de a transforma suferința în artă pură; Nostalgie și neadaptare – deseori retrăiește momente din trecut, sugerând o ruptură față de prezentul imediat;Disociere între sinele artist și omul cotidian – conflictul între idealul estetic și realitatea mediocră îl consumă psihic.
• Descoperim elemente narative relevante, precum:monolog interior, fluxul conștiinței;ton liric, autoreferențial;Simboluri ale decăderii și ale regenerării spirituale (luna, toamna, oglinda).iar în „Gânditorul” – Izolarea intelectualului într-o lume indiferentă
• Al.Florin Țene știe să contureze profil psihologic al protagonistului:„Gânditorul” este un personaj profund intelectualizat, aflat într-o confruntare tăcută cu absurdul și alienarea. Este figura unui intelectual solitar, care își pune întrebări esențiale despre sens, destin, și responsabilitatea gândirii într-o lume tot mai haotică.
• Același procedeu îl folosește cu măestrie la crearea trăsăturilor psihologic, precume:autoizolare și distanțare socială – alegerea de a contempla în loc de a acționa;hiperracionalitate – analiza excesivă a realității duce la paralizie decizională;angoasă metafizică – conștientizarea lipsei unui fundament ultim al existenței.
• Elementele  narative sunt: stil reflexiv, filozofic;dialoguri interioare și dileme morale; și trimiteri culturale și filosofice (probabil Nietzsche, Camus, Cioran).
• În „Povestea romanului care nu s-a scris niciodată” descoperim frustrarea creației și trauma narativului pierdut.
• În profil psihologic al naratorului-personaj, descoperim:un narator care trăiește trauma imposibilității de a crea, simbolizată prin romanul care nu se va scrie niciodată. Această imposibilitate este echivalentă cu o criză de identitate și o pierdere a sensului creator, indicând o psihologie fracturată, marcată de regrete, visuri neîmplinite și anxietăți profunde.Trăsăturile psihologice sunt:Frustrare existențială – incapacitatea de a concretiza ideea într-o formă artistică;sentimentul de inutilitate – dubiu asupra valorii personale și a rostului creației și visare compensatorie – fuga în reverie ca mecanism de apărare;elemente narative sunt:poveste în ramă (meta-literatură);ambiguitate între real și imaginar;și limbaj marcat de metafore ale destrămării (umbră, cenușă, rugină).În concluzie, personajele lui Al. Florin Țene reflectă drame interioare complexe, în care conflictul dintre ideal și real, dintre dorință și posibilitate, este constant. Ele sunt construite cu o finețe psihologică, în spiritul modernismului și al postmodernismului, adesea apropiindu-se de figura scriitorului-martir sau a intelectualului izolat, prins între dorința de absolut și constrângerile lumii concrete. În toate cele trei romane, stările psihologice ale personajelor sunt dominate de:crize identitare,melancolie creativă, și o profundă reflecție asupra sensului artei și al vieții. Scriitorul Al.Florin țene este un prozator viguros care nu poate lipsi din Istoria Literaturii Române ca autor de luat în seamă.
• Prof.dr.Dumitru Mitroi Suceveanu