Orbiți de slava lor deșartă,
Înglobați în datorii și-n muncă,
Pământul sfânt l-au părăsit,
La un trai mai bun au râvnit.
.
De frații lor dragi s-au despărțit,
Printre străini s-au rătăcit,
Vremuri negre au străbătut,
Frumoși ani ai vieții i-au pierdut.
.
Acolo, printre străini s-au simțit
Ca niște pomi dezrădăcinați,
Dar cu timpul s-au obișnuit
Și au trăit ușor ca niște frați.
.
Dorul de țară, mult, i-a durut
Dar fiind tineri-n iubire s-au întâlnit
Și gândul de țarină i-a îndemnat
Să aline necazul ce doare întregul sat.
.
Rodul iubirii lor nu s-a mai numit Ioan,
Căci purtară, doar, unul străin de neam.
Așa-i viața, o cale, un sens spre griul neant,
Pe care merg toți unul după altul, constant!
Similare