Credeam în noi de când ne-am întâlnit,
Dar, nu știu cum, ne înfruntau rețineri
Spre unul altuia, nelămurit,
Să ne simțim în preajma noastră liberi.
.
Aveam în floarea noastrei tinereți
Atâtea șanse a ne ști mai bine
Și dintr-atâtea probabilități
N-am cumpănit nimic cum se cuvine…
.
În tine ascundeai neîndrăzneli
Dezvăluindu-ți totuși interesul
Gândind că te sileai unei greșeli
Crezând că ne-ar periclita succesul.
.
Pe mine m-a costat atât de mult
Tăcerea,-ncât de mă gândesc la tine,
Eu simt ș-acum cum inima mi-ai smult
Când pentru tine-ai renunțat la mine.
.
Că nu-ndrăzneai, precum întâiul pas
Bărbatul este nevoit să-l facă
Când dragostea-i surâde într-un ceas
Pentru o fată ce îi este dragă.
.
Și te-ai pierdut, adânc, în fumul gros
Al unui veac lipsit de-nchipuire
Privind ‘napoi amorul dureros
Cu-o sinceră și ultimă privire.
.
Și înțeleg c-acesta-i al tău drum
Și chiar regret nedemna-mi conduită,
Și că un altu-n mâini te strânge-acum
De-n ochi îi pari femeia cuvenită.