ÎN FIECARE FEMEIE DOARME UN ÎNGER SAU DESPRE DURITATEA REALITĂŢII
de Iosefina Schirger și Petru Ababii

• Cartea este în stare să inspire o dragoste sau o pasiune.
• Ea are de multe ori acea parte de necunoscut și de mister 
• fără de care nici dragostea pentru o femeie nu este cu putință!
• Demostene Botez

• – Vreți să vedeți ceva? Bilanțul după trei luni: În 12 august 2024 am făcut cunoștință, am început să vorbim, să ne citim. În 14 august mi-ați scris o recenzie. În 17 august am început Podul de flori și să trimitem materiale spre publicare la reviste. Acum avem o carte în lucru, dumneavoastră încă o carte în editură, o mulțime de articole publicate și în curs de a fi, un CV literar, două pagini pe Facebook profi, demne de un filosof adevărat, ați devenit mai vizibil, mai cunoscut, apreciat, motivat, tânăr. Cum se numește tot acest tumult?: Nu să găsești, ci să fii omul potrivit, pe drumul sublim spre infinit! Am avansat cu corectura. Îmi place ce citesc! Bravo nouă!
• – Mă bucur că îți place ție. A ta este truda cea mare. De pe 12 august, zici? Mie îmi pare că ne cunoaștem de o veșnicie. Ce miracol! Atât de pline și pârguite sunt compoziția și sensul ei!
• – Sunt oameni care scot ce e mai bun din noi. Cum ar fi Tu, eu… Și apoi lucrurile se leagă, curg. Fiindcă așa era firesc să se întâmple.
• – Firescul este legic și ține de Dumnezeu.
• – Iar da. Ce bine că ești! Că suntem!
• – Bravo pentru Podul de flori! Cred ca și tine că se va primi bine. Mulțumire ție, doamnă de aur!
• -Tu, Minte de argint…
• – Iosefina, în formularea conceptului de iubire numai părintele Augustin este mai aproape de definirea corectă. Voi scrie un eseu despre aceste lucruri.
• – Toate bune? Văd că vreți revoluție pe internet, ca Avram Iancu.
• – Da, sper și la tine asemenea. Nu-i revoluție, e vorba de societatea adormită. Toți dorm bine mersi. În schimb vrem cu toții o lume mai bună…
• – V-a apărut un articol în Revista Moldova Literară din Iași. Vă voi trimite un colet cu cărți.
• – În fiecare zi noi și noi poeți, probabil în România sunt mii de poeți! Am descoperit în Academia.edu un articol semnat Iosefina Schirger, în domeniul chimiei. Ești tu?
• – Da. Am două.
• – Dacă nu este secret, pentru cine ai votat la prezidențialele din România? Iată cum tu ironizai pe seama mea, că vreau să fac revoluție chemând printr-un mesaj pe toți potențialii români să acționeze activ pentru binele României pe rețelele de socializare ale internetului, având în vedere marea importanță a lui și rolul lui pentru informare și culturalizare a maselor. Un oarecare cu viziuni pro putin-iste despre care aproape nu știa nimeni în România, dar despre care în schimb știa toată lumea internetului și de posibilitățile enorme ale căruia s-a folosit, a ieșit pe primul loc al scrutinului prezidențial. Iată posibilitățile internetului, iar tu mă luai în derâdere că vreau să fac revoluții! Da! Astăzi internetul poate face revoluții cine înțelege acest lucru. Propaganda putin-istă a înțeles iar indiferența și ignoranța politicii occidentale și în special cea europeană nu au înțeles. Consecințele sunt pe măsură și pot fi foarte nefericite. Acum forțele sănătoase din România sunt șocate de rezultatele obținute rămânând cu buzele umflate, iar clasele culturalizate la care eu am apelat prin mesajul meu, dorm în continuare delectându-se cu plăcuta dar înșelătoarea ambianță a îngâmfării și a înfumurării, râzând, amăgindu-se și batjocorindu-se de fapt pe sine și pe propria reputație, dar și de soarta României. Ne mai rămâne a râde acum?
• – Se întâmplă ce trebuie. Cursul firesc. Lumea se agață de el ca de o ultimă speranță. Dintre toți candidații e singurul cu discurs altfel. Aveți dreptate cu internetul: lumea începe să aleagă ce vrea să vadă/audă, refuzând ce i se servește la TV. Toate sunt lecții binevenite. Era nevoie de o schimbare, un suflu nou.
• – Cât de firesc, va arăta timpul. Îți explic de ce aș fi votat împotrivă. La unul din interviuri la întrebarea dată de două ori: Îl adoră pe Putin sau nu? – la care a ezitat să răspundă și la aceeași întrebare, a treia oară G. a spus că Putin își iubește țara. Atât de mult își iubește țara, spun eu, încât a invadat Ucraina ca s-o distrugă ucigând la stânga și la dreapta. Este foarte bine că omul își iubește țara, dar nu intra egoist, orgolios și absolut încât să ai iluzii aberante că cineva dorește să te cucerească! Iubirea exagerată duce la egoism, naționalism, fascism absolut, iar acestea la totalitarism. Adevărata iubire este solidară, empatică, impune să te împarți cu iubirea ta dăruind-o și celuilalt, căci iubire înseamnă dăruire. La nivelul politicii internaționale acest lucru se numește a-ți iubi vecinii și a le oferi securitate. Suveranismul românesc actual miroase a naționalism exagerat, a totalitarism și dictatură, lipsite de loialitate, toleranță, solidaritate și iubire. Iubirea adevărată înseamnă în primul rând solidaritate. De asta are nevoie acum România dar și întreaga lume în fața ideologiilor totalitariste, egoiste și lipsite de iubire. Nu întâmplător simpatizează cu legionarii. A nu înțelege aceste lucruri evidente însemnă a suferi de miopie. Pe când L. este o femeie empatică, iubitoare, moderată, înțeleaptă. Am văzut și cum comunică, maniera sa de comportament. De aceste lucruri are nevoie azi România și Europa: de mai multă iubire. La G. dimpotrivă, eu am văzut autoritarism, egoism, ce miros a dictatură și lipsă de solidaritate atât pe interior cât și pe exterior care se văd și pe chipul său.
• – G. a spus, nu că ține la Putin, ci că îl admiră ca lider, ca educație, convingeri, atitudine, ca negociator, că obține ce își dorește. Eu îl susțin. E bună și câte o zguduire. Prea dormeau toți! Românii așteptau o mână de fier, pe cineva care să le spună ce vor să audă, să conducă, să trezească emoție. Poate îi iese! Îl prefer celorlalți superficiali în discurs și plini de de toate. Au avut atâția ani să demonstreze ce pot!
• – Sub masca pe care o îmbracă asemenea oameni, de lideri înțelepți, se ascunde bine deghizată lipsa unei solidarități adevărate, empatice, nepărtinitoare ce miroase a individualism. Orice ar spune, pe omul care solidarizează cu legionarii și îl prețuiește pe omucigașul P., nu-l consider om. G. este împotrivă de a ajuta Ucraina. Interesant dacă, de pildă, rușii ar invada România și ar ucide la stânga și la dreapta, cum îi ucide pe ucraineni, ce ar zice și ce ar face înțeleptul de G.? Ar fi împotrivă ca România să fie ajutată? Numai un mărginit la minte poate gândi astfel. Numai solidaritatea internațională poate salva lumea de astfel de mărginiți ca G., un alt Putin! Mie de pildă nu-mi plac ochii lui. Se observă o răutate în spatele lor.
• – Nu va ieși nici L. Nu o vor vota nici bărbații, nici femeile, nici PSD, nici diaspora. Veți vedea. Mie îmi place G. Poate se mai rescrie și istoria pe alocuri. Câte speranțe ne pusesem în Constantinescu, apoi în Iohannis! Și? Pe primul “l-a învins sistemul”, recunoștea singur, iar celălalt s-a lăfăit sfidându-ne. De ce 10 ani nu s-a plâns nimeni?
• – Ia exemplu de la românii basarabeni care au votat 55% pentru Lasconi, restul pentru Ciolacu și Ciucă. Nimeni nu l-a votat pe G. Ne-am dovedit mai deștepți decât românii din Țară afectați de virusul putin-ist al celui care este G. Nu aș fi vrut ca și tu să fii atât de afectată de acesta! Am ascultat ce a spus: “România și numai România înainte de toate. Nici vestul, nici estul!” E sănătos la cap? Ce ar fi o Românie complet izolată de tot restul lumii? Ce egoism și ce autoritarism! Ce să facă acest om din România? Ne întoarcem la ce a fost, în loc să fim solidari cu lumea? Halal așa înțelepciune! Știi ce atu are acest G.? Vorbește metaforic și poetic, visător cu vălură mistică în adevărul absolut în care nici el nu crede. Tu fiind o poetă și o visătoare ai fost influențată de această karma a lui crezând că în ea se găsește adevărul. De aceea, ceea ce au văzut mulți, tu n-ai putut vedea. Nu te supăra! Eu nu îți impun ceva, dar vreau ca un om ca tine să nu rătăcească din cauza unei himere înșelătoare ca G. El de fapt este un individ foarte mărginit.
• – Ați văzut ce vor televiziunile să vedem. Ne învrăjbesc, scot ideile din context, îi reinterpretează frazele simple, la obiect. De ce a mai fost propus ca premier în trecut? Ca plasă de salvare după ce se fură tot ce mai e de furat? Are farmec. Poate îi iese, pare că știe în ce se bagă, e școlit, instruit ca lider, sofisticat, pregătit să facă asta. Are o parte din servicii în spate. Nu îl apăr, nu are nevoie. Nici nu mă supăr. E o surpriză, o pată de culoare. Bravo lui, un curajos! Mă surprinde furia împotriva lui. De ce nu sunt atacați politicienii? Cu ce proiect pentru țară au venit ei? Vor să ne trimitem copiii pe front în războaiele altora, să plătim datoriile făcute de inconștienții noștri conducători?! Jocul voturilor doar pare democratic. Lumea e manipulată oricum. Nu se alege un președinte de bloc. Când a candidat Iohannis ni s-a prezentat frumos împachetat, proeuropean. In față sunt împinse marionetele unor tabere. Nu sunt jocurile noastre. Interesele sunt prea mari. Va ieși cine trebuie. Citiți despre Mircea Malița, mentorul lui G. De ce nu ar mai merita România oameni de stat?
• – Nu te auto minți! Crezi că în instituții nu sunt bandiți? Sunt cei mai mari și periculoși cu mască. Constat că și la cârma SUA a venit unul. Știu ce spun. Este mare pericol. Vezi cât de maiestuos, aproape mesianic vorbește? E un fals evident dar bine ascuns. Este marea capcană a momentului, în care au căzut mulți momiți de fetișismul tainic al absurdității. Se cred Mesia. Și G. crede că este Mesia poporului român. Câți astfel a avut istoria lumii și unde se găsește ea astăzi? Isus spunea că se vor ridica mulți proroci falși de care trebuie să fugiți și să nu-i credeți. G. este unul dintre ei.
• – Nu vă îngrijorați! Eu îi voi da o șansă. De ceilalți m-am convins ce pot. Vom vedea.
• – Nu înțeleg: îl vei vota apoi vom vedea? Eu, spre deosebire de tine, urmăresc dezastrul din Ucraina. În fiecare zi mor oameni nevinovați, copii, femei, sub bombardamente. Stau cu casele distruse, ferestre sparte, în frig, fără lumină și căldură mor de foame și boli din cauza unuia care este susținut de cei ca G. Ți se rupe inima. Pe acest G. să-l punem în locul ucrainenilor să tragă ceea ce trag ei. Stă la cald, cu lumină, bine mersi. A susține pe criminal este o crimă. Cei care îl votează pe G. tot o crimă săvârșesc.
• – Are Doamne Doamne un plan. Nu ne lasă!
• – Care plan? Te vrei complice cu mesianicul și falsul suveranist, batjocura și rușinea poporului român?
• – Dar ce pornit sunteți! Haideți să vă răspund cu citate de Alexandre Dumas (1802 – 1870):
• Ce puțin îi trebuie lui Dumnezeu ca să facă lucruri mari!
• Așteptare, așteptare! Toată înțelepciunea omenească e cuprinsă în acest singur cuvânt.
• Cel mai mare, cel mai puternic și cel mai iscusit e cel care știe să aștepte!
• Când primejdia e mare, inimile devotate se caută.
• Există chei care deschid uși pentru care nu sunt făcute.
• Nu regatul face un rege, ci nașterea.
• Speranța e cea din urmă scânteie care se stinge în orice inimă.
• Toți pentru unul și unul pentru toți!
• Au știut să-și facă o viață din vise și un rai din realitate.
• Așa trecem adeseori pe lângă fericire, fără să o vedem, fără să o privim, și dacă am văzut-o și am privit-o, fără să o cunoaștem.
• O femeie nu e cu adevărat puternică decât atunci când dragostea și interesul se contopesc în egală măsură; și dacă precumpănește doar unul din acestea, e vulnerabilă ca Ahile.
• Nenorocită viață! Mereu lucruri neobișnuite, niciodată pământ sigur sub picioare! 
• Când te bălăcești în apă până la gât, când plutești deasupra norilor! La mijloc, niciodată!
• – L. e slabă, nepregătită. Nu o voi vota de frica a ce va urma dacă… Se vor mobiliza partidele să câștige în parlament. Nici liberalii nu mai sunt ce au fost.
• – Este evident. Cum poți fi indiferentă față de o astfel de înșelătorie? Dezminte-mă, dacă atât de mult îl aperi pe acest ignorant cinic! Nimeni nu îți impune cum să votezi. E un lucru elementar. Ești liberă să faci ce vrei. Aici nu merge vorba decât de conștientizarea momentului critic. Nu m-am așteptat ca cineva ca tine să fie înșelată de o himeră. Scuză-mă!
• – E himera speranței că se poate și altfel. G. are verticalitate, imagine de președinte negociator, sofisticat, umblat, școlit. Politicienii români de pe sticlă, de până acum, sunt erodați, grași, nu aduc suflul proaspăt de care e nevoie pentru o resetare. Poate ne înșelăm amândoi. Timpul ne va arăta.
• – Tu asta ai înțeles din tot ce m-am străduit să-ți explic? M-ai dezamăgit! Karma superficială de tip mesianic îmbrăcată într-o vestimentație verbală sclipitoare caracteristică unor astfel de tipi, exprimată maiestuos, este în stare să seducă și să cucerească firile slabe și influențabile până la aceea a fi considerați excepționali. Te-a sedus și pe tine. Sincer să-ți spun nu m-am așteptat să nu vezi falsul. Am adus suficiente argumente pentru a-l demasca drept cine este de fapt. Ce înseamnă să fii poet și să crezi mai mult în basme! Dumnezeu trebuie căutat în esențe, nu în forme! Iar tu l-ai găsit într-un ignorant orgolios și obraznic. Care frică? Ești liberă să faci ce vrei, deși problema este înțelegerea corectă a momentului critic prin care trece România. Pentru cine înțelege. Tu pui viitorul acestui popor pe aceeași tavă cu karma fetișistă de formă a acestui îngust la minte om. Mare păcat!…
• – Ei cu ale lor, noi cu ale noastre! Să îmi spuneți numele revistelor în care apăreți!
• – Este publicat în Jurnalul Bucureștiului articolul meu despre mândria națională. Bravo pentru Parcă te iubesc, deși nu porți pe nimeni pe aripile iubirii tale, ci te cauți pe tine ca să te admiri în această oglindă: cum ai arăta dacă ai iubi cu adevărat. Nu ai arăta rău cu o și într-o astfel de poezie-oglindă. Și deci dacă este așa, atunci adevărata poezie este o înșelătorie? Păcat. O momeală în capcana căreia ai căzut singură, cu o ținută înșelătoare cu care te minți până la urmă pe tine.
• – „În fiecare femeie doarme un înger, o scorpie sau o prințesă. Va fi a ta cea pe care o trezești.” Zice Anthony Hopkins.
• – Nu a spus nimic nou. Te înțeleg, deși se spune că femeile sunt greu de înțeles. De aceea multora li se iartă. Eu am scris în maxime cât de periculoasă și totodată maiestuoasă este femeia: Natura a acumulat în genotipul feminin prin concentrare, selectare, purificare și perfectare, tot potențialul său creativ și modelator, atingând sublimitatea angajamentelor sale fizice și metafizice într-o superbă super metaforă dumnezeiască în formă și conținut. Ea este Femeia. (21.12.2024) 
• Natura a pus în femeie, prin Dumnezeu, ceea ce este mai frumos și sublim. De aceea ea trebuie să fie iubită fără nicio condiție, în orice împrejurări. (25.12.2024) Femeia trebuie protejată, lăudată și iubită pentru că este consumatoare, dar și purtătoare de virtuți perene umane. Ea poartă cu sine o parte din potențialul de creație, ceea ce Dumnezeu a dorit să fie la începuturi în primordial. (27.12.2024)
• – Nu vă necăjiți. Îmi place G și nu L, așa cum dumneavoastră vă place L și nu G. Nu e un capăt de țară! Ne-am mai înșelat și cu ceilalți de până acum. Nu credeam că voi trăi să văd și un astfel de om. Are curaj. Sper că nu va fi linșat/împușcat/arestat/otrăvit/radiat. Prea se tem de el!
• – În zadar efort. Nu te înțeleg, cei cu tine? Te-a fermecat. Ai găsit ceea ce căutai? Cum poți fi atât de oarbă? Scuză-mă dacă te-am ofensat!
• – Dintre cei care ni s-au prezentat, îmi place și atât. Nu mă mai certați! Pot judeca și singură. Sunt mare.
• – Tu știi foarte bine acest lucru: te respect ca nimeni altul. Îți citesc cu patimă splendorile poetice identice cu tine. Tăcerea ta vorbește de la sine despre tot și despre toate.
• – Ce aș mai putea spune eu?
• – Tot atât cât pot spune eu.
• – Uite o lacrimă Magna! Chiar trei. ♥♠♥
• – Trei câte trei se fac nouă ale mele.
• – Doar femeile plâng. E treaba lor. Bărbații doar bravează, se dau atotcunoscători, rar și orbiți.
• – Dar câtă tină în lacrimile lor! De multe ori și iubitori… Câteodată și invitați la o epopee comună.
• – Așa era frumos! Dar epopeea cere personaje care nu dezamăgesc, nu care plâng din nimic.
• – Rămâne și în continuare, cu participarea ambilor. Cei ce se angajează esențial nu pot să dezamăgească. Bărbații nu plâng din nimic.
• – Eu da. Mă topesc, scurg, deșir, pierd ca și când s-ar termina lumânarea.
• – Mă voi strădui și te voi ajuta să n-o faci. De când te cunosc trăiesc altfel. Ceva esențial. Te regăsesc în poemele tale. Lumânarea ta încă are mult să lumineze, nu să fumege. A mea luminează datorită ție. Tu ții flacăra aprinsă. Citindu-ți ieri un poem mă minunam cum de așa ceva este posibil?! M-am convins de ce ești capabilă.
• – Îmi e jenă când mă lăudați. Nu am făcut nimic special.
• – Nu special, ci natural… Știu ce vorbesc. Tu ești Lauda Magna a poeziei. O spun deschis. Scrierile tale sunt esențiale. Ești ca o floare îmbietor de înmiresmată. Ce fericit sunt că te cunosc! Ca pe cineva de mare valoare. Mi-ai dat o nouă viață. Am pentru ce mă trezi dimineața.
• – Ați merita o îmbrățișare de care nu mai sunt în stare, una rotundă, esențială, mare, una sublimă, nu de la depărtare.
• – O simt în original. Mare cât noi doi. Este un monolog pe care l-aș putea lungi până la infinit.
• – E bine și într-o carte dacă voi putea-o termina.
• – În noaptea asta voi monologa cu mine.
• – Mai bine dormim!
• – Bine, adevăr spui. Ceea ce este sublim, este găsit. Așa ceva ca la tine nu am citit. Te ridic în slăvi pentru că meriți. Cum de poți așa ceva?! Te consider un mare om. Poți absolut totul. Ai scris de parcă te aflai în febra iubirii.
• – E de la orbire. Nu mai pot aproape nimic. Eram doar inspirată, surmenată, tristă.
• – Ce este totul pe lângă iubire? Nimic! Numai iubirea contează. Libertatea de a iubi. În această noapte-zi, zi-noapte am dialogat cu această libertate a libertăților. Neantul metafizic este acest poem-lucrare, dual, al iubirii. Pune aceste cuvinte în podurile noastre! Fiindcă ce am făcut noi, de fapt, în acest timp de când ne cunoaștem, dacă nu iubire metafizică?! Lasă să fie Podul de flori, o carte etalon a iubirii absolute, a zborului în neantul ei. Este iubirea pe care ai căutat-o tu, apoi și eu, în toată epopeea ta poetică. Lasă să o pomenească lumea după noi, cu noi rămași metafizic în eternitate cu Dumnezeu, datorită Lui, întru slava Lui. Iubirea Absolută este El, care a făcut să ne reîntâlnim în acest neant al Iubirii dumnezeiești, deoarece de acolo venim. Esențial, orice s-ar întâmpla, nu am cum a o părăsi, a mă îndepărta de aceea care-mi este pe viață și pe moarte parte integrantă a Tot Întregului – Iubirea. Este rezultatul veșnicei căutări – Iubirea metafizică pură. Te aștept să serbăm împreună biruința asupra fizicului trecător.
• – Două frunze în vânt…
• – Ești de acord a pune cuvintele acestea la sfârșitul cărții?
• – Da, dar nu acesta e sfârșitul, fiindcă nu va avea.
• – Cum nu va avea sfârșit?
• – Nu. Podul de flori nu va avea sfârșit. Doar un Va urma.
• – Ești optimistă. Oricum cândva va avea. Oare cum va arăta toată această epopee?
• – Cartea există. Mai îi trebuie puțin timp, energie. Cine are ochi o vede.
• – Bine, să așteptăm timpul potrivit, să ne supunem. Cum adică ea nu are sfârșit?! O contradicție! De fapt sunt gata să te ascult. Să o facem deosebită, cum vrei tu!
• – Și tu. Ba tu!…