Autor: © Ionuț ȚENE
Foto: © Ionuț Țene, Arhiva personală.
Agata ® 1994 – 2025 ; Luceafărul © Drepturi de autor. Toate drepturile rezervate.

M-ar fi amuzat, dacă nu ar fi de plâns scandalul legat de interpretarea melodică a frumoasei poezii ”Avem o țară” de către corul Tronos junior în Catedrala Mântuirii Neamului din București, în fața cadrelor militare active și în rezervă, preoți militari și a veteranilor de război. După această impresionantă interpretare a cântecului patriotic s-a pornit mașinăria de propagandă neo-bolșevică și UM-urile de presă plătite de servicii și din bani ”europeni”, că la Catedrala Națională s-ar fi interpretat un cântec pe versurile poetului Radu Gyr, fost comandant legionar. Ca de obicei mașina de propagandă, pe lângă faptul că este incultă, pune și semnul egalității în cel mai pur stil comunist între opera poetică a lui Radu Gyr și activitatea politică din prima parte a vieții sale. Această confuzie intenționată, anti-culturală și răutăcioasă se face în general în fostele state comuniste sau în actualele ”neo-colonii” ale UE. De exemplu în Franța nu se pune semnul egalității între operă și biografie în prezentarea literară a unui mare scriitor. Vezi cazul scriitorului Louis-Ferdinand Céline. Opera acestuia este publicată la liber, fără cenzură, iar anual apar biografii interesante despre autor, deși acesta a fost un cadru de nădejde al regimului pro-german de la Vichy subordonat Germaniei naziste, nu ca și Radu Gyr care a stat mai mult prin pușcăriile antonesciene sau în prima linie a frontului pentru că nu a susținut alianța mareșalului Antonescu cu Germania lui Hitler. Opera literară e una, iar biografia este alta și corifeii marxismului actual nu pricep asta din lipsă de cultură. Această disjuncție nu poate să o înțeleagă cenzorii de la noi, care au nostalgii bolșevice rămase sangvin din vremea lui Stalin, Pauker, Brucan și Dej.

Radu Gyr nu a fost condamnat ca ”criminal de război”, ci trimis în închisoare din 1945 prin procesul din ”lotul jurnaliștilor fasciști” ca și colaborator al presei care a susținut regimul totalitar. A făcut pușcărie pentru asta și a fost eliberat în 1963, iar în 2011 justiția română l-a reabilitat, considerând procesul lui unul politic. Mai mult, în perioada comunistă, criticul literar Nicolae Manolescu, șeful Uniunii Scriitorilor, l-a reabilitat și literar, publicând un studiu și un grupaj de poezii într-o antologie lirică în 1968, care a devenit celebră în epocă. Criticul literar l-a considerat pe Radu Gyr ca un ”autor de antologie”, deși popularitatea sa de după 1990 în rândul românilor îl situează printre poeții din prima linie a secolului XX. Poate nu e în primul pluton literar format din poeții Tudor Arghezi, Ion Barbu, Lucian Blaga sau Nichita Stănescu, dar este evident că face partea din pleiada celui de-al doilea val liric valoric alături de Marin Sorescu, Ștefan Augustin Doinaș și Adrian Păunescu. Oricât s-ar zbate institute plătite din bani publici ca ”Wiesel” nu vor putea niciodată să-l scoată pe Radu Gyr din literatura română. De aceea premierul Bolojan trebuie să fie foarte atent la aceste institute sau organe de presă plătite din banii contribuabililor într-o vreme de austeritate, care-și justifică existența pecuniară cerând cenzurarea unor opere literare din istoria literaturii române. Mancurtizarea și ocultarea valorilor literaturii române trebuie să înceteze imediat.

Pseudo-scandalul provocat de presa năimită și institutele care toacă banii publici pe ținte false privind cântarea unei poezii ”legionare” la Catedrala Națională pe versurile de Radu Gyr este de tip ubicuă.De fapt, absolut tot ce-i valoros în literatura română trebuie șters pentru acești nostalgici ai comunismului din anii 1950. Eu știam, ca toți scriitorii români care respectă opera lirică a secolului XX, că poezia ”Avem o țară” nu este compusă de poetul Radu Gyr, ci de către maicile de la Mănăstirea ortodoxă Diaconești din Moldova și inclusă într-un colaj CD de colinde în anul 2007. E adevărat că poezia are prin expresia metaforică, figuri de stil, mesaj, ceva din stilul și maniera prozodică a lui Radu Gyr, fiind oarecum inspirată evident de lirica poetului, prin poeme ca ”Azi noapte Iisus”, ”Ne vom întoarce într-o zi” sau ”Ridică-te Gheorghe, Ridică-te Ioane”. Dar poemul lecturat se observă că nu se ridică la valoarea literară superioară a poeziilor lui Radu Gyr. De altfel și fiica poetului a spus public după 2007 că poezia nu este scrisă de Radu Gyr. E adevărat că numeroase din poeziile lui Radu Gyr au fost memorate în închisori de prizonieri, iar ca orice poem memorat din prizonier în prizonier, din om în om devine, după eliberarea din infernul gulagului, un autentic folclor la publicare. Deci nu toate poemele din închisori, în afara celor certificate de autorul însuși și de fiica sa sau critica literară, sunt sută la sută creația lui Radu Gyr. Astfel avem în acest sens o creație lirică de tip concentraționar în care numeroase poeme sunt puse pe seama lui Radu Gyr sau o parte din acestea au fost compuse în sistemul carceral, memorate în carceră și transmise prin alfabetul morse prin bătăi în calorifere și au ieșit afară în R.P.R. fiind transcrise de foștii deținuți politice. Deci avem și un folclor liric despre universul concentraționar transmis de la Radu Gyr, dar nu toate poemele sunt în întregime opera poetului.

Deci comunicatul Patriarhiei Române, care se delimitează de poeziile concentraționare a lui Radu Gyr este total inadecvat. Opera lirică despre universul concentraționar a lui Radu Gyr este perfect valabilă din punct de vedere literar și la cel mai înalt nivel estetic și nimeni nu o poate cenzura într-o țară liberă. Este o operă care a intrat în istoria literaturii române. Nu mai suntem sub cizma URSS ca în 1947 -1989 ca să poată fi cenzurată. Așa cred. Deci comunicatul Patriarhiei Române jignește opera literară a lui Gyr privind universul concentraționar, folosind un ”limbaj de lemn” luat parcă de la corifeii lui Florian din anii ’50 și de la urmașul lor ideologic Bănescu. Păcat. Iată ce spune Patriarhia: ”La acest eveniment, petrecut cu ocazia Zilei Clerului Militar și în prezența reprezentanților Armatei Române, grupul Tronos Junior a interpretat o cântare care are la bază textul poeziei „Avem o țară”, atribuită în ultimii ani, în mod total eronat, lui Radu Gyr. Facem precizarea că textul poeziei care a stat la baza interpretării amintite nu promovează în niciun fel elemente ale vreunei doctrine politice totalitare. Prin urmare, contextul redării cântecului exclude orice interpretare tendențioasă. Încercarea de a asocia Biserica Ortodoxă Română cu ideologiile extremiste este una total lipsită de temei, mai ales că Patriarhia Română a exprimat, în repetate rânduri, delimitarea fermă de orice fel de mișcări care promovează ura și violența, xenofobia și rasismul, care sunt contrare învățăturii și credinței creștine. Interpretarea piesei care are la bază textul poeziei „Avem o țară” nu poate fi asociată cu vreun cult sau omagiu adus ideologiilor totalitare, nici prin conținut, nici prin intenție.”

Cine a făcut comunicatul de la Patriarhia Română cred că nu a citit în viața lui o poezie autentică, valoroasă, care rămâne în amprenta timpului și se transfigurează în emoția populară. Autorul comunicatului nu cunoaște se pare elemente simple de estetică și stilistică lirică. Poezia ”Avem o țară” s-a dorit compusă în maniera și stilul lui Radu Gyr, dar nici pe departe nu se ridică la nivelul literar și estetic al poeziilor unuia dintre cei mai mari poeți români ai secolului XX. Poezia are un mesaj patriotic și religios care îmbină cu metafore simple o autentică geneză lirică românească, cu elemente folclorice de la începutul anilor 1990, după căderea comunismului. Interesant că Patriarhia Română este de acord ca o poezie slabă din punct de vedere literar să fie cântată în Catedrala Mântuirii Neamului, dar nu ar fi de acord ca autentice capodopere literare scrise de Radu Gyr, create în universul infernal concentraționar, să fie interpretate în bisericile ortodoxe. Asistăm astfel azi la o decădere a actului literar, la o degradare a valorilor culturale, datorită confuziei dintre opera literară și biografie, tipic satelor de genul Coreea de Nord sau RP Chineză, nu a unei țări membre a UE.

În analiza literară a poeziei ”Avem o țară” se observă o influență ideologică, mai degrabă a ”dacismului” promovat de Constantin Daicoviciu în anii 70, decât o viziune culturală interbelică.

”Avem o țară unde au stăpânit odată
Vitejii Daci bărbați nemuritori
Și unde stau de veacuri laolaltă
Izvoare văi și munți cu fruntea-n zări”

Stilul poetic îmi aduce aminte imagistic de poeziile patriotice pe care le învățam ca pionier la școală. ”Dacii bărbați nemuritori” din tagma lui Zalmoxis erau preferații filmelor lui Sergiu Nicolaescu din ”Dacii” sau în peliculele ”Columna” în regia lui Mircea Drăgan și ”Burebista” de Gheorghe Vitanidis. Idealismul semănătorist iorghist se integrează cu un ”pășunism” tradițional impus mai târziu de regimul ceaușist. E adevărat într-o armonie sonoră frumoasă și cadențată.

”Avem troițe sfinte altare și icoane
Și candeli ard cu mii de pâlpâiri
Avem atâtea lacrimi și prigoane
Că ne e plin pământul de martiri!

Aici se remarcă o influență subsidiară din Radu Gyr, dar prin prisma poemelor foștilor deținuți de la sfârșitul anilor ‘80, în care se construiește un weltanschauung martirologic, specific anilor de după 1989 în spațiul public. Limbajul este demn de poeziile din ”Gândirea” de la Cluj, în interbelic. Martirii sunt icoanele de azi ale Sfinților Închisorilor la care ne rugăm.

”Avem la Putna Sfânt și viu cu duhul
Pe cel ce-a stat Ortodoxiei scut
Și azi de-l vom chema să-nfrâng-apusul
Va răsturna cinci veacuri de pământ”

Strofa de mai sus pare un decupaj din discursul lui Adrian Păunescu de la Mănăstirea Putna de la mijlocul anilor 70, când a venit cu cenaclul ”Flacăra” și a spus că nu ne lăsăm supuși Occidentului și răsăritului, în poemul ”Jurământ la Putna”, tipic ideologiei epocii, dar armonios și impresionant exprimat în versuri.

”Avem pe Brâncoveanu pildă tare
Căci pruncii lui sub sabie-au căzut
Ca să păzească fără de schimbare
Credința dreaptă-n care s-au născut”

Iarăși asistăm la o inserție religioasă relativ târzie care îndeamnă la păstrarea credinței chiar cu sacrificiul vieții. Brâncoveanu a fost canonizat în 1992 de BOR. Iar dreapta credință se apără până la moarte ca ”pildă tare”.

”Avem Ardealul sfânt pământul răstignirii
Cu tunuri sfârtecat de cel viclean
Avem ierarhii sfinți pe Iancu și martirii
Pe Horia tras pe roată pentru neam”

Această strofă poate fi din Gyr, dar prozodia este simplă fără profunzimile metaforice, figurile de stil și expresiile semantice ale poetului. Sunt directe și penetrante metaforele sau rimele ca și cântec, dar nu ca mesaj liric literar.

”Azi iarași te-au suit vrăjmașii tăi pe cruce
Ardeal cu trei culori împodobit
Scriind deasupra vina ta cu sânge
Aceea că ortodoxia ai iubit”

Ardealul cu trei culori împodobit și pus pe cruce care apără ortodoxia duce gândul la ideile cărților lui Silviu Dragomir despre revoluția religioasă a lui Sofronie din Cioara și la sfinții năsăudeni sfârtecați pe rotă la mijlocul secolului XVIII la ordinul Maria Tereza, dar cu adaptarea viziunii bisericești actuale de la canonizarea sfinților din regimentele grănicerești.

”Avem un Rai de sfinți în temniți dați la moarte
Și aruncați în groapa neștiuți
Dar astăzi dând pământul la o parte
Ies moaște sfinte-n zeghe grea de deținuți”

Această strofă este compusă în stilul anilor 2000, când s-a creat o autentică literatură martirologică despre Sfinții Închisorilor, versuri imposibil ca să fie scrise de Radu Gyr, nu numai literar, ci și stricto sensu. Parcă asistăm la o descriere a cerempniei îngropării lui Valeriu Gafencu, Sfântul Închisorilor transpusă după 1990 de Ion Ianolide.

”E jertfa lor de veacuri mărturia
Ce strigă din morminte pân’ la noi
Să apărăm cu râvnă Ortodoxia
Și-acest pământ de Sfinți și de eroi”

Finalul e un testament apoteotic, cu un mesaj memorial puternic, în care jertfelnicia mucenicilor din închisori este scut al ortodoxiei, îndemnând poporul român neuitare. Strofa este totuși prea confesională, ținând cont că ierarhia bisericii greco-catolice a fost ucisă de comuniști în temnițele reci ale gulagului comunist. O astfel de strofă nu putea fi compusă, nu numai stilistic de Gyr, mult superior ca poet, ci și semantic pentru că poetul a fost un creștin care a fost coleg de celule cu mulți greco-catolici pe care i-a apreciat și iubit. Un poet nu disjunge religia, ci o transfigurează în unitatea și proiecție literară ca teologul rus Nicolae Berdiaev. ”Avem o țară„ este o poezie penetrantă și simbolică, ca și cântec sau ”colindă”, cu un mesaj viguros semantic și cu armonioase sonorității muzicale, dar nu neapărat excepțională ca text literar. E un adevărat Imn declamator ce poate fi interpretat în biserici și la evenimente patriotice publice. S-o cântăm!

Ionuț Țene