Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 17 → 2025
NU MĂ ÎNTREBA
Nu mă-ntreba nimic!
Te-am inventat, să-mi cânți
Pe-un câmp sălbatic plin de maci,
Iar eu să te ascult
Pe-un jilț de flori,
Sub cupola infinitului cer,
Miruit în zborul norilor de-argint.
Și scriu despre dorul amăgit în vâltori,
Sub ploi de toamnă descântată.
Nu mă-ntreba de ce!
Doar tu îmi ești o corabie ancorată
În portul vieții răstignite
Prin labirintul despuiat al destinului!
Îmi ești scutul de oțel
Zidit în bobul de nisip
Și spălat de valurile furibunde ale vieții.
Nu mă-ntreba nimic!
Mă știi!
Doar sunt un viscol în asfințit
Pe un drum neumblat, spre nord,
Care îți scutură corabia ancorată
Și te ține treaz
Și ziua, și noaptea.
Nu mă întreba,
Căci sunt jumătatea apusului,
Croind un drum spre portul nostru.
Articole asemănătoare
Drept de autor © 2009-2025 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania