Ce-i noaptea, când inima e sclavă în zăbrele Și stinge în tăcere dureri legate-n dor? Hume prin vâltori se sparg de-ntunecate ziduri, Mucegăind în vremuri și stinse în sudori. Ce-i gândul când străbate puzderia de ceruri Și pârjolind tot lutul, mijește și în zori? Că…
Tot mai plâng uneori, chiar dacă rar Îmi cad suspine pe tâmple, Iar ochii ce-adună în ei Tot verdele codrilor ninși, Sting surd tânguiri de aramă. În lumea flămândă și tristă Ce caută-n zbateri capcane și lanțuri Mă prind de umbra din luna haìnă Ce…
Că te-am pierdut în dorul meu purtat cu rugăciune Și m-am zbătut în raza de speranță-n umilință, Mi-am dat obolul greu în patimile vieții surde Și m-am uitat pe mine-n povârnișul sorții crude. Aveam prea mult, dar ziduri tari se așterneau în cale, Puteam să…
Pe firul unei văi ce șerpuiește molcom printre niște dealuri și păduri, parcă uitate de lume, se află un cătun cu câteva zeci de case locuite de oameni pașnici și harnici, lucrători pe peticele lor de pământ și crescători de animale din tată-n fiu. Oameni…
Există în fiecare femeie un teritoriu pe care nimeni nu-l poate cuceri. Nu are hotare desenate și nici ziduri de apărare. Este un loc în care se nasc întrebările ei, unde se adună tăcerile înșirate în salbe de gânduri și de unde izvorăsc, precum izvoarele…
Emoțiile ne guvernează viețile și fără ele ne-ar fi imposibil de luat decizii, motivându-ne să luăm hotărâri, să acționăm variat în toate situațiile. Ele, EMOȚIILE sunt niște reacții care vin automat la întâlnirea cu tot ceea ce se petrece în jurul nostru cu noi. Prin…
M-am întrebat mereu de-a lungul anilor, de ce urăsc cu patimă unii oameni? Deși este o emoție umană distructivă și poate fi stăpânită, totuși, unii dintre noi, creaturi înzestrate cu acea materie gelatinoasă furnizoare de rațiune numită creier, devin uneori adevărați monștri sub imperiul URII.…
Omul ca prăpastie este o idee care mă trimite imediat cu gândul la abisurile interioare ale lui pe care, de-a lungul timpului, au încercat și filosofii, și poeții, și scriitorii, să le cartografieze, fără să le găsească vreodată începutul și sfârșitul. Când spun că Omul…
INVIDIA este o sămânță a răului care germinează, încolțește, crește și distruge oameni, încă din timpul lui Cain și Abel. Ea este, poate, singurul rău, păcat, care nu oferă nici măcar o plăcere temporară, precum lăcomia sau mânia; ea, INVIDIA este o suferință pură și…
De-a lungul timpului, am înțeles, că BUNĂTATEA nu este un cuvânt frumos sau o idee abstractă discutată între oameni, ci, una dintre cele mai importante calități ale unui om, care, înainte de a fi șlefuită prin experiențe, ea este un bun cu care unii oameni…
În refugiul Strivit cu pietre de turcoaz, Și-n umbrele pălite-n burgul Cu metereze triste, Se izbăvesc uitări Alungate în cascade adânci, Și parcă se ascund În slove Întinse pe coridoare de lumină. Și-n iarna cernită, Și-n ascezele tivite În clepsidra învechită, Un mesteacăn uitat Strigă…
Dă-mi Doamne din Tine Tăceri și lumină, Și cântă-mi în vise Din iarna divină, Ajunsă la ușă Cu vrajă ascunsă... Astâmpără-mi Doamne Tot focul din mine, Ce-mi mușcă prin gene Și-n sânge prin vene... Învață-mă Doamne, Să merg drept în iarnă, Prin geruri strivite De…
Un plumb atârnă-n huma tristă și pustie, Și nori pletoși aruncă iarăși zloată-n zori, Nu-i niciun glas să cânte-n vremea cam târzie, Căci plumbu-i prins viclean în negrele tăceri. În iarnă, sufletul se pierde prin ninsoarea Din trupul netihnit în noaptea sulfuroasă, Și-mbracă-n alb, și…
Iarna geme despuiată iar prin calendare, Tânguind dureri pictate-n versuri din tropare, Și îngână în surdină pe arcușuri sparte, Doruri stinse-n ghețuri albe mirosind a moarte. Iarna toarce în vecernii visuri spulberate Printre mările de gânduri adunate-n șoapte, Și-ntr-un ochi răsfrânt pe ceruri amăgite-n umbră,…
Într-un vis nevisat de o minte de om, Într-un zbor nezburat, ca o rugă în somn, Într-un cerc de argint, o corolă de flori, Se nășteau doi străini, două raze de sori. Respirau amândoi aer verde în chin, Se iubeau vinovați, păsări prinse în spin,…
Să nu-mi spui nimic, ci taci și ascultă, Căci la orizont ne plânge-n revoltă Și-adună fiorii în trunchi de mesteceni, O ploaie de-aramă prin sită de cetini. . Se pierd în zenituri puhoaie de humă, Dorințe-ascuțite în lume nebună, Și doruri legate în salbele grele…
Tăceri mă ning într-un apus stingher Și-ascunsă dorm în leagănul din vis, Mă plâng un dor uitat într-un ungher Și-un înger trist, zălog într-un abis. . O poartă grea tot scârțâie de zor Și-așteaptă tristă corul de cocori, Prea ruginită-n timp, tot strigă după dor…
Eu m-am născut în joc de zaruri La un sfârșit de alb brumar, Într-ale vieții grele daruri, Zidiri de humă-n avatar. . Într-un noiembrie prea rece, Cu ghețuri sparte și zăpezi, Doar sufletu-mi în humă trece, Ca-ntr-o chemare de…
Nu mă-ntreba nimic! Te-am inventat, să-mi cânți Pe-un câmp sălbatic plin de maci, Iar eu să te ascult Pe-un jilț de flori, Sub cupola infinitului cer, Miruit în zborul norilor de-argint. Și scriu despre dorul amăgit în vâltori, Sub ploi de toamnă descântată. Nu mă-ntreba…
Să nu mă plângi, când voi fugi fără chip printre vise Și-oi tăinui în veșnicie flori din praf de stele, Voi smălțui vecernii triste strânse-n doruri albe, Când risipiri mă vor foșni cu lacrimi închinate. Și-n amintiri s-or scutura sub lămpi cu brumă arsă, Izvoare…
Sunt umbră din umbra ta pierdută-n ploaia de vară, Ce-așterne pe cer necuprins într-un luciu de-oglindă, Tot dorul năprasnic ce strigă în nopți strânse-n tindă, Când simt împăcare în ziua ce nu vrea să moară. Și neîncălțată fac ronduri în codrii de ceară, Cu farmece…
Pe țărmuri pierdute în destin, Apele străjuiesc poldere uscate De vântul turbat, Care urlă surd într-o umbră Ascunsă pe maluri de nisip. În timpul pierdut în abisul cerului Trist și zdrențuit, Zac doruri nemurite, Răstignite pe bolta întunecată, Îmbrăcate cu mantii de tăcere. Suflete pustii,…
"Limba este întâiul mare poem al unui popor", spunea poetul și filosoful Lucian Blaga, iar Eminescu Nemuritorul, considera că, "...limba strămoșească este o muzică și stăpâna noastră." Limba română reprezintă nația noastră prin tot ceea ce o definește. Este respirația noastră, este sămânța din care…
Lacrimă de ceară curge pe tămâie, Unde arde timpul ros printre ofrande, Zile argăsite în amurguri triste Se desfac din funii umede sub streșini. Cu oftaturi sterpe printre riduri arse Curg în candelabre conuri cu semințe, Și pe câmpul verde în oglinda vieții Plânge macul…
În zilele de 23, 24 și 25 iulie 2025 s-a desfășurat la Piatra Neamț evenimentul cultural național "CARAVANA SCRIITORILOR", ediția a V-a, având tema "Pelerin pe Everest," organizat de Societatea Culturală "Clepsidra" - Roman în colaborare cu: Uniunea Scriitorilor din România- Filialele Bacău și Iași,…
Și vara asta demodată, Se plimbă iar prin amintiri, Și poartă panglică-nflorată Și strânsă-n vraja din priviri. . Sub streașină de cer albastru Își face cuib un dor năuc, Și-n zborul repictat pe astru, Un vis străin se-ascunde slut. . Un foc din suflet năpârlește,…
Lasă-mă să strig sub cerul fără vreun folos, Când lumea toarce vrere și toate sunt pe dos, Când mi-au crescut pe pleoape tristețile târzii Și parcă lutul arde în coaste și-n urgii... . Lasă-mă să țip cât glasul plânge printre umbre, Ce tăinuiesc plecarea spre…
Ploaia cerne peste lume în fantasme, visuri grele, Amăgiri ascunse-n umbre printre ziduri mucezite, Și-n cântare sfărâmate mă adun printre ursite, Tremurând prin stropii ploii pe un drum pavat cu stele. Netihnită tresărire prin vâltoarea strânsăn gene, Ticăie cu-ncetinire într-un ceas prins în rugină, Și…
LUCEAFĂR trist și ne-nțeles în doruri veșnicite, Hoinar pribeag și tălmăcit în slove și sentințe, Te pierzi tăcut printre pitici proscriși în neputințe Și te cununi cu mari iubiri în ceruri oropsite. Stingher străin printre ai tăi în vremuri argăsite, Cu mult amar și ironii…
GRATIILE DE FOC... ALE MILENIULUI TREI! Prin anii '67-'71 ai secolului trecut, elevă fiind la Liceul real-umanist din Vidra, "Poarta Vrancei Milenare", uneori, sâmbăta, plecam de la cursuri sau după cursuri, cu colega de bancă, consăteancă și prietenă, încă din clasa a patra. Mânate de…
Mă scol în crucea nopții cu dureri de cap și o tuse insistentă. O fierbințeală mă năpădește și mă anunță un soi de răceală sau gripă, sau ce-o fi. Deschid televizorul să-mi dispersez gândurile parșive care fac front de luptă cu noaptea tăcută și umedă…
Să nu mă pierzi...! Într-un sertar adună-mi gândurile rebele și uită-le Sau așază-le în rafturile din suflet Și uită-le! Aruncă-le în iarnă și lasă-le să înghețe. Presară flori pe zâmbetul tău din noapte și culege ore din calendarul cu ninsori. Răscolește amintirile și presară-le printre…
VIS DE PRIMĂVARĂ - din volumul "STAU ÎN TIMP ȘI ÎN FURTUNĂ", Editura AGATA, Botoșani, 2022 Întoarce Doamne timpul sorții cenzurat în ceasuri Și îmi deschide porți pe drumuri pietruite-n vrafuri... Și nu-mi cântà în orga vremii lucruri prefăcute, Că sunt cascadă-n toamnă gri și-n…
Troienită-n gânduri într-un ceas din iarnă, Mirosind în noapte flori de gheață caldă, Mă doboară somnul înnegrit în larmă Cu povești cosite ninse-n lume oarbă. Fulgii de zăpadă cad peste zaplazuri Și-mi îngheață dorul, trist în suflet plânge, Strâns în gheara minții, zbatere-n zăgazuri, Cere…
Maria CERNĂTESCU . . Poeții mor de veacuri la margine de drum Pe-altare-nchipuite și-n dorurile scrum, Sunt triști în versuri albe, uitați în netrăire, Când cerul îi sărută cu gust de amăgire. . Poeții mor în cioburi de visuri argintate Zidite în vezuvii cu focuri…
Maria CERNĂTESCU Să te pot îmbrățişa, când în spinii de nesomn, Ard în timpuri de tăceri, taina vremilor apuse, Aş schimba în haine grele, o vecernie-n risipă, Vâlvătăi dintr-o magie într-o umbră de alun. De-aş putea să te cuprind, ca pe-o rază vinovată Ce-mi străpunge…
Mesajul Doamnei Maria CERNĂTESCU ! Prin clepsidra timpului s-a mai scurs un an, ca un nor învolburat pe cerul anotimpurilor. Anul care se pregătește să se scurgă prin nisipul vremurilor, să fie un AN RODNIC, plin cu bucurii, pace, reușite, sănătate și bunăvoință printre oameni.…
Domnul meu ce mă scrii din cerneluri prelinse Într-un vârf de peniță, prin vâltori neatinse, Te-am cuprins într-o rugă-n icoană pierdută Și-am pictat zborul nostru printre lumi, în vedută. . Domnul meu din culori cenzurate, sublime, Ce mă cauți prin vis tălmăcit în aldine, Ți-am…
Într-un amurg cu ani pictați în nonculori, Visam un anotimp cu brazii copți de sori, Și-un codru plin de fagi, mesteceni cavaleri, Strângeau sub poale verzi, săgețile din veri. . Și mai visam un dor răsfrânt peste cărări, Ce cuibărea-n apus pocal cu supărări, Și…
Îmbrățișez un zbor spre un amurg apropiat, Cu aripi largi și despuiate printre tămâioare, Miros de fluturi repictați pe norii somnambuli Și cu verbină unduind în lanuri vânzătoare. . Trezite dintr-un joc țesut pe crestele înalte, Bobițele de rouă-nghit anafura din cer, Sclipesc în mantia…
Mi-e dor mereu de Moșul din copilărie, Nici nu-l vedeam, nu-l auzeam, dar el era În sufletul curat din iarnă-n sărăcie Și-n iureșul cel surd, năvalnic stol de fluturi. . Și colindà-nfruntând zăpezi în neuitare, Pe sub "ferești" trosnind în albul înghețat, Și îmi părea…
Îmi fremătau în unduiri, lumini de iarnă timpurie Și-mi poposeau pe trup, păduri de-argint crescute în lumină, Mă îmbătau în rădăcini, copaci desprinși de veșnicie Și-mi respirau săgeți de amăgiri în tufe de verbină. Mă ancoram semeț în taine scrise pe veșminte albe Și colindam…
Sărbători fericite și La Mulți Ani botoșănenilor și tuturor acelora din stirpea eminesciană! Maria CRENĂTESCU Foto: cu prilejul Expozieție personale de pictură, București - 2023 ____ Cu tine privesc norii albi și plumburii, Când focuri ard priveghi neliniștit și trist, Ne mai 'mbătăm…
Noiembrie aspru, noiembrie trist În lava pierdută pe-un munte de crist, Adaugă-n toamnă pustie şi grea, O noapte cu seva durerii de-a vrea, Spirală în şuier cu frunzele albe Căzute în huma cu şiruri de salbe, Rodire…
S-a înserat și peste lume strigă o pace ca desprinsă din poveste, spre asfințit, într-un deșert se-oprește doar nălucirea care-n noapte-i rigă. Cu tantre învechite prindem viață într-un pustiu prea însetat de ape, ne zbatem în dureri și fără cale, suntem zdrobiți în lut, o…
Mă tem de uitare în lumea-n derută În marea cu valuri ca viața-n ocale, Și-oi stinge din suflet o rază căzută În dansul cu soarta, ascunsă-n pocale. Mă tem de făclia ce-mi stinge în minte, Comorile-ascunse în pliuri de vrere, Și-adapă vâltoarea în humă fierbinte,…
Maria CERNĂTESCU Și te iubeam în noaptea cu ploaia de inimi, Și mă-mbătam cu stele desprinse din boltă, Parcă fugeam de vâltori din norii cu cetini, Și m-aruncam în ninsori ce-adapă revoltă. Și te iubeam într-o umilă necredință, În lumea asta…
În praf de scoică argintie, Pe umbra valului nebun Stă cerul nopții sinelie Cu carul mic, prin zori de fum În scrisul fricilor de ceară Pe colțuri de un cer rigid, Se nasc în zona boreală Doar gânduri albe-n dor avid. Pe sub o haină…
Săruta-mă în neagra noapte, Când ard din nou migdali în floare Și mă înalț pe scara lumii, Fierbând otrăvuri în pocale... Sărută-mă-n deșertăciune, Căci, doar cuvântul mă îmbată, Când dor clepsidrele-n nisipuri Și-s otrăvite în altoiuri... Sărută-mă cu tot curajul, Ce-l are…
Mi-e iarăși dor de tine, primăvară veche, Te-aștept în zori devreme, mereu mi-ai poposit Cu daruri pământene prin cuiburi amăgite, Ca o vestală-n templu ascuns și urgisit. Mereu mi-e dor de tine, primăvară albă, Cu pașii șovăielnici în iarnă mi-ai lipsit…