Revista Luceafărul

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 16 → 2024

ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: ISSN 2067 - 2144 (formatul tipărit)
Formatul tipărit apare, la Botoşani, în fiecare lună. Citeşte mai mult...

Articole scrise de Maria Cernătescu

DESTIN ÎN CULORI

Domnul meu ce mă scrii din cerneluri prelinse Într-un vârf de peniță, prin vâltori neatinse, Te-am cuprins într-o rugă-n icoană pierdută Și-am pictat zborul nostru printre lumi, în vedută. . Domnul meu din culori cenzurate, sublime, Ce mă cauți prin vis tălmăcit în aldine, Ți-am furat în tăceri sărutări în amurguri, Doruri stinse-n priviri rătăcite pe ruguri. . Domnul meu...

LANCEA DIN VIS

Într-un amurg cu ani pictați în nonculori, Visam un anotimp cu brazii copți de sori, Și-un codru plin de fagi, mesteceni cavaleri, Strângeau sub poale verzi, săgețile din veri. . Și mai visam un dor răsfrânt peste cărări, Ce cuibărea-n apus pocal cu supărări, Și tot în vis era o margine de cer, Ce zdrențuia-n pustiu contur de lăncier. . Și forma de soldat țintea pe crucea grea Un...

REVERIE ÎN AMURG

Îmbrățișez un zbor spre un amurg apropiat, Cu aripi largi și despuiate printre tămâioare, Miros de fluturi repictați pe norii somnambuli Și cu verbină unduind în lanuri vânzătoare. . Trezite dintr-un joc țesut pe crestele înalte, Bobițele de rouă-nghit anafura din cer, Sclipesc în mantia de-argint uitate în beție De vânt hoinar într-un zenit și trist într-un ungher. . Deasupra...

VIS ÎN IARNĂ

Mi-e dor mereu de Moșul din copilărie, Nici nu-l vedeam, nu-l auzeam, dar el era În sufletul curat din iarnă-n sărăcie Și-n iureșul cel surd, năvalnic stol de fluturi. . Și colindà-nfruntând zăpezi în neuitare, Pe sub „ferești” trosnind în albul înghețat, Și îmi părea că noaptea lui era prea mare, Iar eu, sub plapumă de nori dospeam povești. . Îmi mirosea a brad...

TAINE BUCHISITE-N SLOVE

Îmi fremătau în unduiri, lumini de iarnă timpurie Și-mi poposeau pe trup, păduri de-argint crescute în lumină, Mă îmbătau în rădăcini, copaci desprinși de veșnicie Și-mi respirau săgeți de amăgiri în tufe de verbină. Mă ancoram semeț în taine scrise pe veșminte albe Și colindam știute praguri, altoiuri pe tumulturi vechi Din rouă necernută-n dimineți, arvună-n grele...

ÎMBRĂȚIȘĂRI DE FLUTURI

Sărbători fericite și La Mulți Ani botoșănenilor și tuturor acelora din stirpea eminesciană! Maria CRENĂTESCU Foto: cu prilejul Expozieție personale de pictură, București – 2023 ____ Cu tine privesc norii albi și plumburii, Când focuri ard priveghi neliniștit și trist, Ne mai ‘mbătăm cu zumzetul din armonii De ierni topite-n lumânări și cruci de...

NOIEMBRIE SIHASTRU

Noiembrie aspru, noiembrie trist În lava pierdută pe-un munte de crist, Adaugă-n toamnă pustie şi grea, O noapte cu seva durerii de-a vrea, Spirală în şuier cu frunzele albe Căzute în huma cu şiruri de salbe, Rodire în cumpănă veche, dogită Cu teamă de soarta străveche, ursită, Cu taine în ceață din praguri de-apus, Ascunde...

DORINȚE PE METEREZE

S-a înserat și peste lume strigă o pace ca desprinsă din poveste, spre asfințit, într-un deșert se-oprește doar nălucirea care-n noapte-i rigă. Cu tantre învechite prindem viață într-un pustiu prea însetat de ape, ne zbatem în dureri și fără cale, suntem zdrobiți în lut, o armă hoață. Ne văicărim prin ceasurile lumii și-mpinși de soartă,-ntruna ne-amăgim, noi vrem...

ZADARNICE TEMERI

Mă tem de uitare în lumea-n derută În marea cu valuri ca viața-n ocale, Și-oi stinge din suflet o rază căzută În dansul cu soarta, ascunsă-n pocale. Mă tem de făclia ce-mi stinge în minte, Comorile-ascunse în pliuri de vrere, Și-adapă vâltoarea în humă fierbinte, Ca-n templu cu taine ascunse-n tăcere. Mă tem de plecarea spre țărmuri pierite, În vraja încinsă în valsul...

TĂCUTA ÎNDOIALĂ

Maria CERNĂTESCU Și te iubeam în noaptea cu ploaia de inimi, Și mă-mbătam cu stele desprinse din boltă, Parcă fugeam de vâltori din norii cu cetini, Și m-aruncam în ninsori ce-adapă revoltă. Și te iubeam într-o umilă necredință, În lumea asta mare, stearpă și deșartă, Și mă luptam cu toate cele-n biruință, Să merg în pasul tău și greu în...

REFRENE ÎN NOAPTE

În praf de scoică argintie, Pe umbra valului nebun Stă cerul nopții sinelie Cu carul mic, prin zori de fum În scrisul fricilor de ceară Pe colțuri de un cer rigid, Se nasc în zona boreală Doar gânduri albe-n dor avid. Pe sub o haină miruită În largul mării cu talazuri, Se joacă inima zorită Cântând refrene sub zaplazuri. Mai fuge luna speriată De astrul zilei, zeul vieții, Când,...

CÂND DOR CLEPSIDRELE

Săruta-mă în neagra noapte, Când ard din nou migdali în floare Și mă înalț pe scara lumii, Fierbând otrăvuri în pocale… Sărută-mă-n deșertăciune, Căci, doar cuvântul mă îmbată, Când dor clepsidrele-n nisipuri Și-s otrăvite în altoiuri… Sărută-mă cu tot curajul, Ce-l are doar prin amăgire Migdalul verde prins în versuri, Și-n noaptea...

DOR DE PRIMĂVARĂ

Mi-e iarăși dor de tine, primăvară veche, Te-aștept în zori devreme, mereu mi-ai poposit Cu daruri pământene prin cuiburi amăgite, Ca o vestală-n templu ascuns și urgisit. Mereu mi-e dor de tine, primăvară albă, Cu pașii șovăielnici în iarnă mi-ai lipsit Și mi-ai ascuns prin cețuri, lacrimile-n salbă Cu zările-mpletite în cuibul sorocit. Și ai venit...

DE EȘTI FEMEIE…

De ești femeie zămislită-n huma începutului de Timp, N-ai teamă-n lume, căci tu ești zee coborâtoare din Olimp, Ești mugur tainic ce străpunge neroditorul lut din lume, Și fără tine nu-i culoare și nici iubire în cutume. Ești izbăvirea-n drumuri grele care mișcă lumea stinsă, Și-n albe jertfe lăcrimânde, ești prag de veghe necuprinsă, Ești o iubire-n...

TIMPUL HUMEI

Mă mângâia în asfințit o tresărire, Mă săruta cu stropi de rouă argintată Și cu nesaț mă pogoram ca-ntr-o-mplinire Tivită în ogor cu humă cuvântată. Îmi tresăreau înspre apus în fantezie, Vecernii pe altare-n rugi neîmplinite, Și așezate-n gânduri pline-n frenezie, Îmi cern printre vâltori otrăvuri aromite. Mai plâng în vers păduri uscate de mesteceni Și...

IARNA-N PALIMPSEST

Mă reîntorc în vremuri când ninsorea în vis, O iarnă pătimașă, pustiu într-un abis, Și-n dăltuire oarbă pe vârfuri de sublim, Alung doar plămădeala, ce-i cruce în destin. Și scrijelind cu fulgii din iarna-n palimpsest, M-ascund de o vâltoare ce curge dinspre vest, Mă răscolește dorul cu patimă-n izvoare Desprins din maluri sumbre strivite-n ape clare. Și-un...

VOIAM SĂ ȘTII

Voiam să-ți spun, că ninge peste trup, mereu Că cerul e livid și fulgii cad prin sită, Și flori de gheață se ițesc în suflet greu, Și că mi-e somn târziu în iarnă nelipsită. Voiam să știi, că doruri ard ninsoarea nopții, Că nu-mi găsesc culcuș în tristele zăpezi Și că-mi îngrop deșertăciuni în albul sorții, Și-ngheț pe uscăciuni priviri...

Sunt eu !

Cele două volume de poezie și pictură, „Eu sunt apa cu tumulturi” și „Stau în timp și în furtună”, constituie pentru mine, un mare tablou din cuvinte și culoare, care ilustrează sensibil și fără ascunzișuri, ființa mea, un om pătimaș, care arde între zăbrelele unei cuști existențiale. Ele, cărțile, sunt o introspecție a sufletului meu, prin rostuirea...

Omagiu ! Ștefan Luchian – 106 ani de la moarte

Autor: Maria CERNĂTESCU – poetă, artist plastic Florile de mai acoperind pământul frumuseți de vis. # Scriind pe ceruri cu norii de furtună ziua ploioasă. # Pe margini de lac strângându-se stelele luminătoare. # Depărtările înfruntând inimile goluri în pustiu.

Neprimitor și laș, pustiul!

Sub tălpi, încins, mă arde nisipul auriu, În zare, furtuni se pierd în oaze fumurii Şi-mi port clepsidra care, închide-n lăcomie, Cu cheia ancestrală, ca salbă să rămâie. M-apropii de o oază de verde-ncins în umbre, Şi mă visez străină în visurile sumbre, Mă stinge o dogoare de valsuri în pustie Şi mă respiră vântul, ce-n aer mă descrie. Pustiul se desface în mii...

Stau în timp și în furtună

Stinsă mă frâng într-o humă ce curge în ierni nesupuse, Prinsă în zbateri, mă-mprăştii legată cu hamuri nestrânse, Mai gust doar o clipă, să simt amăreala în dulci sloboziri, Deşartă-i vâltoarea ascunsă de ochii sortiți în zidiri. Mă doare strânsoarea, în rugă de seară mă scutur de ea Şi lunec timidă pe raze de lună, visând a crea, Un dans în lumină, prin paşii...

Fugă de toamnă

Stur de gânduri mă-nfăşoară Printre clipe, să mă doară, Încercându-mi neputința De-a-ncerca din nou, voința. Pe nisipuri mişcătoare, Calc dorințe muşcătoare Ce-mi cuprind zorite ceasuri, Nelăsând timp de popasuri. Drumuri goale, priponite În tic-tacuri alămite, Mă îndeamnă la o fugă Renăscută într-o rugă. Calc o umbră luminată Care pare agățată, De un lut desprins...

De-aş putea să te cuprind

Să te pot îmbrățişa, când în spinii de nesomn, Ard în timpuri de tăceri, taina vremilor apuse, Aş schimba în haine grele, o vecernie-n risipă, Vâlvătăi dintr-o magie într-o umbră de alun. De-aş putea să te cuprind, ca pe-o rază vinovată Ce-mi străpunge lutul greu într-un timp nerisipit, M-aş întoarce în zenit, să mă smulg dintre magii Şi să-mi ard într-o murire, dorul...

Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6