Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 17 → 2025
TĂCERI ÎN NIMICURI
Să nu-mi spui nimic, ci taci și ascultă,
Căci la orizont ne plânge-n revoltă
Și-adună fiorii în trunchi de mesteceni,
O ploaie de-aramă prin sită de cetini.
.
Se pierd în zenituri puhoaie de humă,
Dorințe-ascuțite în lume nebună,
Și doruri legate în salbele grele
Strâng lacrimi închise în zbor cu durere.
.
Și lutul iar curge și plânge-n timp nou,
Pornind ca un tunet cu toamne-n ecou,
Și-n lumea cea mare mă pierd în pustiu,
Chiar dacă nu pare, mi-e lutul tot viu.
.
Să nu-mi spui nimic, când taci în nimicuri
Și punct să te simți curgând peste piscuri,
În ploaia de toamnă mă scaldă tăcerea
Și-mi șuieră-n tâmple, cu vamă, durerea.
.
Tăcerea e hoață și nu e de aur,
Te-nghite năvalnic precum un balaur!
Articole asemănătoare
Drept de autor © 2009-2025 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania