Cuvintele, limbi de foc, le trimit la cer
Să discute cu un zeu bătrân și stingher,
Cum dușmanul se strecoară nevăzut
Și devine periculos și mai de temut.

Dușmanul sub masca păcii înșelătoare,
Ne amăgește cu cuvinte atrăgătoare,
Folosește căi tot mai întunecate
Înșelând sufletele nevinovate.

E lumea care ne oferă plăceri,
Vederi înguste și idealuri false,
Dar nu e scutită și de multe încercări.
Iar uneori și de greșeli dureroase.

E lumea tot mai profund vremelnică
Care dezinformează, instalează panică,
Evocă catastrofe naturale,
Surpă punțile de comunicare.

Dacă furtuna în inimi se ivește
Înainte ca ea să se reverse,
Și să rănească suflete diverse
Numai tăcerea surdă o potolește.