Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 17 → 2025
CANON DE IARNĂ
Iarna geme despuiată iar prin calendare,
Tânguind dureri pictate-n versuri din tropare,
Și îngână în surdină pe arcușuri sparte,
Doruri stinse-n ghețuri albe mirosind a moarte.
Iarna toarce în vecernii visuri spulberate
Printre mările de gânduri adunate-n șoapte,
Și-ntr-un ochi răsfrânt pe ceruri amăgite-n umbră,
Cântă în pustiu omătul într-o noapte sumbră.
Iar în tresăriri pictate-n doruri aruncate,
Iarna șuieră nebună-n ceruri fulgerate…
Luminat de stele albe-n forfote nocturne,
Plânge cerul care zace-n iarna fără urme.
Și tot strânge iarna printre ghețuri, visuri albe,
Care ard și-s chinuite-n ceruri prinse-n salbe
11 ianuarie 2026 București
Articole asemănătoare
Drept de autor © 2009-2026 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania