Pune-mi întristarea-n prag,
N-am de ea milă, nici drag.
Du-o-n loc fără de leac,
Să se piardă-n văi, buimac.

Agață-ntristarea-n cui,
Gura lumii să o-ncui,
Să n-ajungă la străin,
Nici la cel de neam puțin.

Scrie-mi vorba-n bob de grâu,
Să n-o prindă niciun râu,
Pune doru-n lacrimă,
Scapă-l de-a sa patimă.

Pune-mi bunătate-n ochi,
Să mă spele de deochi,
Ia durere și oftat,
Că destul m-au încercat.

Pune faptele-n pridvor,
Pe grinda anilor zbor,
Bucuriile în pod,
Pâinea lumii să dea rod.

Pune-mi visul într-o stea,
Să-mi dăruie liniștea.
Pune-mi lacrima pe crin,
Să mă-mpac cu-al meu destin.