Coloana urcă trepte spre cerul milenar, Din vatra gorjenească, pe-al vremii vechi hotar, E rugă dăltuită în nod de dor și har, Un stâlp ce stă de veghe pe-al neamului altar. Romb după romb, lumina se naște în rotiri, Din duh vechi de Gorj, din…
Jiul curge lin prin lume, tot mai tainic și rotund, Adunând în el genunea, dintr-un suflet de afund, Trece râul de Hobița, prin pământul său de vis, Purtând tot ce geniul dacic, în piatră vie a scris. E sevă-n orice mugur și e spirit viu…
Sunt păsări cioplite din lut și piatră rară, Cântând lumii întregi o liniște stelară, Un zbor de drone sfinte, cu aripi de gorjeni, Purtând în ele taina străbunilor de ieri. Tu ți-ai cioplit și gândul, iar Jiul l-a purtat, Spre stelele ce-n noapte de tine…
La masa de piatră timpurile tac, Apostolii umbre în juru-i se fac. Sunt douăsprezece clepsidre de har, Lăsate pe veci lângă sfântul altar. Aici nu se cere un strigăt sfințit, Ci doar un sărut de pământ dăltuit. Clepsidre de piatră măsoară un veac, O taină…
Acasă la Hobița, Brâncuși se-ntoarce iar, Unde lumin-așteaptă în pridvor un sfânt dar, Mame din veacuri scriu pe cer semnele lumii, Iar zeii încă respiră-n aburul humii. A-nvățat să asculte cu dalta privirii, Tăcerea din piatră țipând urletul firii, Și liniștea ce cântă în lemn…
Plugarul a urcat unde pământul se termină. Și-a lăsat calul și brazda în vale. Aici nu mai are ce să sape. Aici trebuie doar să fie. Cu mâinile bătătorite atinge norul. Cu dinții mușcă din gheață. Pâinea lui de piatră s-a terminat. Acum se hrănește…
Plugarul nu caută divinul în cer. Îl caută în adânc, unde fierul spintecă întunericul. Brazda se răstoarnă sub soare, lucioasă, neagră, jilavă. Oglindă aspră, în care cerul se prăbușește să poată fi atins cu palmele goale. Rădăcinile caută stelele îngropate în glie. Istoria neamului meu…
Mânca cu privirea ogorul Și ara, ara tot mai adânc; Își încovoia trunchiul sălbatic, Cu mâna încleștată pe plug, Până simțea arsura de jăratec. An de an, Îmbrăca dealul sărac În holde rodnice; Creștea grâul, tutunul, porumbul Prin pârloagele largi cât zările. Privea ogorul cu…
Limba mea, dulce ca pâinea de-acasă, Cu tine crescut-am pe-aceste poteci, Tu ești lumină în suflet lăsată, Și cântecul nostru din veacuri de veci. În tine foșnesc frunzișuri în zare, Și marea își leagănă valul profund, Susur de izvor devine cântare, Iar tainice doruri în…
De la buna Catinca am haina E un dar din vechime lăsat, O primesc și-i duc sfântă taina, Sufletul din străbuni e păstrat. La serbări o purtam cu mult dor, Pasul meu ea în joc l-a purtat, Grai ce-n timp s-a păstrat neschimbat. Cântă blând…
În prag de drum, unde lumina piere, Se-așterne codrul rece-n grea răcoare, Sineștiul urcă-n bolți adânci de fiere, Cu trunchiuri grele, scurse de izvoare. Sunt fagi bătrâni, păstrând adânci tipare, Și stejari drepți, cu scoarța ca o stâncă, Ce-și spun trecutul în frunzișuri rare, Din…
Din rădăcini am înfrunzit, Din neam cinstit am odrăslit. Ne-au pus în suflet legământ, Să nu ne frângă niciun vânt. Stejar smerit ne-a ocrotit, Cu el furtuni am biruit. Din umbra lui am prins puteri, Să înfruntăm cumplite veri. Spre cer coroana și-a întins, Lumina…
Între coroane cerul rămâne luminat, Ca nimeni să nu crească de soare depărtat. Își cumpănesc avântul când urcă zi de zi, Lăsând și altor ramuri puterea de-a rodi. Stejarii urcă-n slavă cu fruntea spre senin, Dar lasă loc mlădiței să crească mai deplin. Niciunul nu…
Cerdacul nopților cu mii de stele, Răsărit din bârne în bătrânul sat, Tu ai păstrat poveștile acele Ce-o bunică blândă mi le-a depănat. Acolo ne strângeam, mușcați de seară, Cu genunchii juliți și ochi curioși, Priveam cum luna albastră coboară Peste pomii roditori, misterioși. Pe…
Sunt lăstăriți din vatră, cu cerul în priviri, Săpând în piatră duhul, în slove – mântuiri. Cuvântul e o daltă, iar piatra e un gând, Din palmele lor aspre se naște-un veșnic cânt. La troița bătrână, în margini de hotar, Arghezi dă slovei un luciu…
Sub coaja dură, viața iar pulsează, Se sfarmă gheața-n mii de cioburi mici, O lume nouă-n sâmbure veghează, Și cresc spre soare umerii voinici. Se sfarmă gheața-n mii de cioburi mici, Ies fire de speranță prin noroi, Și cresc spre soare umerii voinici, Lăsând în…
Mi-au nins clipe-n flori de cireș și de măr, M-au poftit cu pocale de rouă și dor, Mi-au întins vieți tainice, neîmplinite, Purtându-mă-n vămile-n zbor împletite. Mi-au plouat ploi subțiri din nori de borangic, M-au scăldat în potir de ghiocel alb, mic, Mi-au dat alin…
"Dialog tăcut cu Părintele Pietrei ", parte din ciclul meu brâncușian, omagiu centenar 2026. Mă aflu-n rugăciune la masa lui de piatră, Unde tăcerea lumii e jarul dintr-o vatră, Un geniu a pus daltă și plânsul să s-abată, În duhul meșterului, ce-n suflet se arată.…
Când prin livezi cu floare ninge, Și pacea din izvor se atinge, Când hohotește-n râs și vântul, E semn c-a înviat Pământul. Când iarba crudă-n vânt se-ndoaie, Și mieii zburdă după ploaie, Când lunca-și schimbă tot veșmântul, E semn c-a înviat Pământul. Când din împărăția…
Primăvara, primăvara a sosit la noi. Gârlele-și încep fanfara și pornesc șuvoi. Pământul se-mpodobește cu mii și mii de flori, O jucăușă rază, soarele trimite pe furiș, în zori. Privim nostalgici cum mugurii de flori plesnesc Și-n via din grădină frunzele iar înverzesc. Codrul se-ndesește…
Lasă-mi, primăvară, florile albe de cais! Îți dau în schimb, doine dragi adunate-n manuscris, Iubirea din curcubeul razelor de soare, Hora din bătătură, în zi de sărbătoare. Lasă-mi, primăvară, firul mic ca de vioară, Vraja ta candidă, cu miros de lăcrămioară ! Îți dau în…
A iubi primăvara-i o sfințire, Un drum spre ceruri, tainic, în rotire. Renasc ținuturi, ierburi și noi frunze, Legende scrise-n tainicele pânze. A iubi primăvara-i o dorință, A brazdei reavăne, în umilință, Să guste grâul verde-abia încolțit, De mâini trudite, aspre, de sfințit. A iubi…
Destine dăltuite în timp Pășeam sfios pe malul apei line, Când toamna, în aur, ramul și-a gătit, Purtând în ochi lumini de soare pline Și un dor de ducă, tainic, liniștit. Eram copile, flori abia deschise, În „Tudor”, unde visul a început, Iar băncile păreau…
Părinții de lumină În fiece toamnă pentru noi era nou început, Reușeam întotdeauna ce alții nu au putut. Creșteam vlăstarul cu iubire, pasiune și har Și-l umpleam cu bunătate, învățătură și dar. În fiecare toamnă, noi, părinții de lumină, Semănam cu inima de bucurie-n tulpină,…
Pune-mi întristarea-n prag, N-am de ea milă, nici drag. Du-o-n loc fără de leac, Să se piardă-n văi, buimac. Agață-ntristarea-n cui, Gura lumii să o-ncui, Să n-ajungă la străin, Nici la cel de neam puțin. Scrie-mi vorba-n bob de grâu, Să n-o prindă niciun râu,…
Frunză de codru, verde de pădure, Tu-nveți prin timp dorințele să-ndure, În freamăt blând tu m-ai legănat mereu, Păstrând în tăcere tot ce-a fost mai greu. În anii mei, cu un gust de pruncie, Mi-ai fost un cânt și-o mare bucurie, Pași de horă, în…
Fulgi de zăpadă, ninși pe aripi de îngeri, Doruri în lacrimi ascund, în suflet, stingheri Și curg în valuri, în liniști clipocite Vin în puhoi, în șuvoaie răzvrătite. Fulgii de zăpadă, ninși din caier de nori, Ne-aduc belșug, pe aripi de gând călător Și ne…
“Hora Unirii” dansează-n Piața Unirii, Ieșenii își dau mâna, cu mâna “înfrățirii“, Ca-ntr-un simbol al biruinței și frăției, Imnul răsună pe plaiul României. Dangătul de clopot sfânt de la Putna sună, Moldova și Muntenia oameni adună La Milcov, grăbiți, să-l sece “dintr-o sorbire”, Să-mplinească visul…
Vino, Moș Ioane, degrabă-n Copou, Roată să facem sub teiul cel sfânt, Să ne unim brațele-n horă din nou, Spre Piața Unirii, cu-același cuvânt. Adu, Moș Ioane, flori din câmpia ta, Și ciocârlii pe umeri să ne stea, Să șoptească boierilor din divan Că truda…
E primăvară iarăși în grădină, Și muzica se-aude în surdină. Anul acesta voi semăna doar dor, Să plece către tine-n linul zbor. Voi uda, doar cu lacrimi, trandafirii, Să ardă-n flăcări roșii, ca martirii, Să-ți liniștească sufletul împăcat, De-o rază de lumină, blând, sărutat. Îți…
În satul meu, numit Sinești, Prag de tărâmuri ostășești, M-am născut sub blând sărut, Din Bunavestire crescut. Din fir alb, rupt dintr-o lună, Mi-au gândit tainic cunună, Din dâra mândrului Soare, Mi-au țesut mândre ștergare. M-am născut tainic, în casă, Din mamă simplă, frumoasă, Ce-a…
În clasa noastră vine acum EL, obosit și de pe drum, Cu fruntea grea și ochii mari Să-i vadă pe ai mei școlari. “Iubiți copii, acest meleag Vă este leagăn, vă e prag. Trecutul susură-n izvor Și codrul e nemuritor. Priviți cum lacul liniștit, În…
Bunica Catinca a fost măritată De rude, cu forța, fără-a fi-ntrebată. Orfană de mică, rămasă singură, N-avea cui să-i spună câtă trudă-ndură. I-au ales un soț copt, vrednic gospodar, Ce sfințea pământul ca un bun plugar, Câmpul roditor nu l-a lăsat să moară, Moștenit de…
În ceas de taină-adâncă, sub ceruri de argint, Mi-ați spus: „Ai condei, scrie!”, cu glasul cel blând, sfânt. Iar eu, pierdută-n lume, cu suflet ne-nțeles, Căutam printre umbre al vieții înțeles. Treceau ani mulți în zbucium, sub stele ce piereau, Iar umbrele, de gheață, în…
“Trecut-au anii”, dar chemări Se simt în liniști și-n ecou, ”Ochiul de pădure” și zări Îmi cheamă sufletul din nou. Creator de cuvinte sfinte, ”De ce în al meu suflet”plânge O notă-n povești cuminte Pe care timpul nu o frânge? “Povestea teiului” din Iași ”Flori…