Când prin livezi cu floare ninge,
Și pacea din izvor se atinge,
Când hohotește-n râs și vântul,
E semn c-a înviat Pământul.
Când iarba crudă-n vânt se-ndoaie,
Și mieii zburdă după ploaie,
Când lunca-și schimbă tot veșmântul,
E semn c-a înviat Pământul.
Când din împărăția de flori,
Sunt vestitori de soare în zori,
Când mărțișoru-și zice cântul,
E semn c-a înviat Pământul.
Când cocostârcii cad pe zăvoi,
Și prin lunci cântă un pițigoi,
Când omul își îngână gândul,
E semn c-a înviat Pământul.
Drept de autor © 2009-2026 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania