Nu de mult am primit de la domnul Vasile Fetescu, membru al Uniunii Scriitorilor din România, un volum de poezii apărut anul trecut (2012).

Conținutul cărții l-am cunoscut cu mult mai înainte de această apariție, pentru că a trecut pe la Editura Agata și, datorită constrângerilor financiare, nu a putut fi scoasă de sub tipar ,,dincoace de timp”, termen solicitat de autor. Desigur poetul se grăbește, lucru pe care îl observăm lesne din titlul ales de Domnia Sa: ,,Dincolo de timp”. (Dincolo de timp / Vasile Fetescu, Iași: PIM, 2012; ISBN: 978-606-13-0908-5, volum catalogat de Biblioteca Națională sub codul: 821.135.1-1).

Dar, fiind vorba de timp, cred că Vasile Fetescu nu are la ce se grăbi, pentru că puterea de creație, dorința și ambiția de a scrie și a scrie îl avantajează. Ajuns la vârsta senectuții, când procesele facultăților mintale (judecăților de valoare) ating apogeul și așa cum științific Einstein, prin calcule și raționamente, ne-a convins că timpul este mai scurt pentru un corp activ decât pentru unul în repaus, Vasile Fetescu a trecut, deja, ,,dincolo de timp”.

Cu alte cuvinte pentru omul harnic timpul se scurge mai repede, iar pentru cel leneș timpul stă pe loc. Am mai spune că, lucru deslușit din conținultul poemelor despre care vorbim, intensitatea cu care se scurge timpul o mai putem măsura și prin cantitățile de lucruri făcute. Asta numai atunci când privim în urmă și, așa, unii sunt tentați să arate că pentru cei ce au realizat mai multe timpul a fost generos și s-a scurs mai lent. Deci, filosofic vorbind, timpul este relativ oricum l-am privi și experimenta, devenind astfel o închipuire a noastră a celor care suntem muritori de rând: ,,în termeni de filosofie/ temporală/ prezentul este/ viitor trecut/ iar ziua ce urmează/ este/ prezentul viitor/” (Filosofie Temporală, pg.26). Acest lucru are legătură și cu ideile și mesajele transmise de autor prin intermediul acestei cărți, pentru că unii ,,trag de timp” iar alții își ,,omoară plictiseala”. Trecând peste ,,timpii morți”, Vasile Fetescu ajunge ,,dincolo de timp” prin logica frumoasă și înțeleaptă a veteranului dintre poeți, înarmându-se cu speranță și dragoste de viață și muncă: ,,din întunericul orb/ al nopții/ despletite/ se nasc zorii/ vestitori/ ai zilei care vine/ în rochie de lumină/ gătită/ și cu broșă/ de speranțe/ împodobită” (Zi, pg.101). Prin aceste treceri în timp omul nu poate scăpa de momentele grele ale vieții, iar poetul nu-și poate ascunde timpii petrecuți în tristețe: ,,Întristările adânci/ Și prelungite/ De singurătate/ Însoțite/ Pot provoca/ Ravagii sufletești/ Neprevăzute/” (Întristări, pg.159). Nici nu se putea altfel, pentru că Vasile Fetescu, precum a fost și bunul său prieten, Mihai Munteanu, este excesiv de sensibil, o caracteristică a personalității dobândită prin educație, prin muncă intelectuală intensă ca răspuns la toate problemele generate de viață.

A parcurge atent acest volum de poezii, după o plăcută lectură, devii mai generos, mai calm și mai atent cu viața a cărei actor ești!

Felicitări și La Mulți Ani profesore!