Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 10 → 2018
Revista Luceafărul
Revista „LUCEAFĂRUL” este o publicaţie de cultură, educaţie şi atitudini destinată sufletului neamului românesc. Considerăm că omagierea marelui român Mihai Eminescu, fondator al spaţiului cultural românesc modern, este o provocare şi o datorie de onoare a fiecăruia dintre noi, căreia îi putem da curs în nenumărate feluri. Cu credinţă în misiunea noastră, încercăm să contribuim prin această revistă la crearea unor repere culturale autentice şi stabile.

Așteaptă-mă, Sanda!… Vasile Fetescu

Oprea,I-NPrimit pentru publicare: 28 iunie 2016
Autor: Ion N. OPREA, Membru Fondator de Onoare al Rev. Luceafărul(Bt)
Publicat: 29 iunie 2016
Editor: Olivian IVANICIUC

 

 

 

Așteaptă-mă,  Sanda!… Vasile Fetescu

Revista ,,Luceafărul” – Botoșani și prietena noastră de litere, prof. Ana Dumiterscu, mi-au adus vestea care nu poate fi crezută, a murit încă un membru al Cenaclului literar la distanță, pedagogul și scriitorul Vasile Fetescu, prietenul meu de peste 60  doliu vasile fetescude ani, cu care am scris consultându-ne și publicând zeci și zeci de volume, esuri, articole de ziar, în cuvinte de prietenie și omenie. Dumnezeu cu el pentru veșnică odihnă, îi dorește Ion N. Oprea și toți cei peste 200 de membri ai cenaclului nostru care zilele acestea aniversaseră cel de-al X-lea volum colectiv publicat pe o temă data: “Dincoace… Dincolo…”, text  la “Mica publicitate” în “Ziarul de Iași”, 30 iulie 2016, zi de  Doliu pentru înmormântarea lui Vasile Fetescu.

Mânat de căldurile prevestitore meteorologic, mi-am vizitat prietenul la Eternitatea, Iași mult mai timpuriu, pe răcoare, față de ora sorocită, 15:30, pentru slujba religioasă.

Nu l-am mai căutat și găsit pe banca noastră din Copou, în apropierea locuinței poetului.
I-am aflat cu trupul, nici Acela la vedere, ci cu capacul sicriului pus, în Capela mortuară a cimitirului, după cum era anunțat, în racla frigorifică, cum niciodată el nu se îndepărta de noi, prietenii, cunoscuții. Ați înțeles, nu ne-am mai văzut la față, de acum câteva zile în urmă când îi dăruisem și-mi primise cu bucuria obișnuită, felicitându-mă, volumum “Trăiri, Eseuri pe verticală”, ed. PIM, Iași, despre care nu a reușit să-mi mai comunice opiniile.

Alături de mine cu coronae și buchete de flori, lumânări fel de fel, foștii lui elevi, absolvenți ai Școlii Normale de învățători și de la Liceul Negruzzi, astăzi oameni maturi, cu părul alb sau lipsă, sosiți să-și ia rămas bun de la profesorul și directorul lor.

Șoptit, noi în de noi, i-am trecut în revista activitatea pedagogului, a scriitorului, a poetului mai cu seamă, dar și cea gospodărească…

 A muncit mult și în ultimul timp, profesorul: în vara asta și–a reînoit garsoniera care-i găzduiește de circa 30 de ani, soția, pe Sanda, garsoniera – cavoul, a zidit și construit și în satul natal, la Nicșeni-Dorohoi, casă de piatră părinților săi, a făcut călătorii pe căldură sau ploaie, pe zăpușeală, când la Dorohoi, Nicșeni-Dorobanți, la Botoșani, la Vaslui, la fiică, ginere și nepoată, dar nu i-a uitat nici pe urmașii fiului său, plecat și el, cu ani în urmă, acolo unde î-i mama….

Nu l-am văzut de ziua înmormântării la față pe profesorul, pritenul meu, prevăzător, parcă, pregătise din timp fotografia sa, înrămată, de unde, de sub sticlă, scrisese: “Așteaptă-mă, Sanda, sub cripta de piatră și marmoră a Casei oastre, în Eternitate!, Vasile Fetescu, 12 aprilie 2016”

Tablu și fotografie, de toate, pregătite de el pentru înmormântarea sa, 30 iulie 2016.

                         Adio!
Ion N. Oprea



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celorlalți 2.569 de abonați

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2018 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5