Când lumina profundă a soarelui
Intră pe porțile masive ale cerului,
Salcâmii înfloresc, ne dau parfumul lor
Și ne umple lumea cu dulceața florilor.

Din cer curg boabe de rouă strălucitoare
Peste păduri cu poteci și căi de visare,
O răcoare subțire se prelinge printre văi
Ca o corabie ce lunecă peste mări.

Razele îmbătate de bucurii
Aleargă prin văzduh ca niște copii,
Vântul bate tare în câmpie
Spulberând miresmele dulci de iasomie.

Tu cu gleznele fine ca fibrele de năut,
Cu buzele tale uitate de sărut,
O floare pe suflet mi-ai așternut
Parfumul său deosebit ușor l-am simțit.

În zilele însorite pe îndelete
Vreau să ajung la tine pe neanunțate,
Și cu o privire tot mai adâncă
Voi citi în ochii tăi iubire încă.

Dar vârsta e un prag pe care îl ating
Nu am timp pentru împlinire s-ajung,
Iar tu ieșind în prag, cerul privind,
Rămâi zile și zile întregi așteptând.