Pe firul unei văi ce șerpuiește molcom printre niște dealuri și păduri, parcă uitate de lume, se află un cătun cu câteva zeci de case locuite de oameni pașnici și harnici, lucrători pe peticele lor de pământ și crescători de animale din tată-n fiu.

---

Oameni credincioși care trăiesc între datini și obiceiuri împletite cu viața de zi cu zi, se întâlnesc în zile de sărbătoare la bisericuța de lemn a satului, străjuindu-l dintr-o margine mirifică de peisaj de poveste, ca un soldat ce-și apără cetatea.

Această bisericuță de lemn cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, declarată monument istoric, face parte din satul Bărbălani, comuna Cuca, județul Argeș și este proprietatea Parohiei Teodorești, județul Argeș. În documentele vremii ea datează din 1790 fiind ridicată pe moșia mânăstirii Cotmeana, cu hramul inițial „Cuvioasa Paraschiva”. Hramul actual, „Adormirea Maicii Domnului”, i-a fost atribuit odată cu finalizarea amplelor lucrări de renovare din 1899, așa cum atestă cele trei panouri de deasupra intrării cu numele celor care au contribuit la lucrări.

Bisericuța a trecut prin timp ca un soldat loial locurilor și a ajuns până astăzi ca o construcție de lemn în forme tradiționale, cu trei încăperi, pronaos, naos și altarul scurt, poligonal. Întreaga construcție stă pe un fundament zidit, de cărămidă, înalt de o jumătate de metru de la nivelul solului și tencuit cu ciment. Ferestrele au fost lărgite în timp, numai una a rămas originală, cu fundătura de lemn și se păstrează pe latura de nord, la naos.

Astăzi, 15 august 2026, toată suflarea satului participă la slujbă, comemorând morții din țintirimul ce prejmuiește bisericuța și cinstind hramul bisericii prin pomana ce se desfășoară afară, sub soarele unui august bogat și pașnic.

Clopotul cheamă credincioșii pentru pomenirea morților și viilor în rugăciune și lumânări aprinse la mormintele strămoșilor ce odihnesc în veșnicie și în liniștea naturii parcă desprinsă dintr-o poveste și încheind cu miluire în pomana ce amintește că, viața, iubirea și comuniunea cu Dumnezeu, nu se termină nici pe pământ, nici în mormânt, ci continuând undeva, pe alte tărâmuri spirituale necuprinse de mintea omenească.

Sântămăria Mare sau Adormirea Maicii Domnului sau Sfânta Marie Mare, sărbătoare creștinească de mare importanță în religia ortodoxă, vine într-un moment când natura se transformă și începe să arate o trecere prin timp, când roadele pământului ajung la maturitate, zilele se micșorează iar vara se apropie de sfârșit.

În aceste momente de transformare, Biserica așază aceasta mare sărbătoare, Sântămăria Mare, ca o prăznuire a trecerii prin viață, a nădejdii către o înnoire a vieții, ca un hotar între belșug și odihna naturii, hotar între vara cea plină cu roade și toamna care cere odihna pământului.

Această comunitate mică de oameni care își duce veacul pe aceste meleaguri de basm este păstorită de preotul Victor Cernătescu, preotul paroh al bisericii Teodoresti de Argeș. El este mezinul preotului Miron Cernătescu și al preotesei Elisabeta Cernătescu, familie numeroasă cu șase copii: doi preoți, doi profesori, un medic și un inginer. Preotul Victor Cernătescu slujește în credință acești oameni de 32 de ani, alături fiindu-i soția, preoteasa Simona Cernătescu, licențiată în psihologie, nepoata preotului Constantin Popescu din Bălceștii Vâlcii, un preot deosebit în comunitatea și timpul său.

Au împreună un băiat, Victor-Emanuel licențiat în Teologie, și o fiică, Izabela-Maria licențiată în Muzică, amândoi dăruindu-le patru nepoate, bucurie deplină pentru bunicii Victor și Simona.

Prăznuirea de astăzi se încheie cu vorbe de mulțumire aduse celor care au sărbătorit și cinstit această sărbătoare, Sântămăria Mare, hotar între anotimpuri, între belșug și odihnă, între vii și morți spre bucuria sufletelor tuturor.