Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 18 → 2026
O PLOAIE DE VARĂ
Tot mai plâng uneori, chiar dacă rar
Îmi cad suspine pe tâmple,
Iar ochii ce-adună în ei
Tot verdele codrilor ninși,
Sting surd tânguiri de aramă.
În lumea flămândă și tristă
Ce caută-n zbateri capcane și lanțuri
Mă prind de umbra din luna haìnă
Ce mârâie-n colț de penumbră,
Să fac un ocol printre gânduri
În fașă de tunet de vară.
Și-adun între ziduri tăceri albe,
Culese în roua din zori osândiți,
S-atârne de lumea nebună
Cu flori și ciulini nepereche,
În glastra cu timpul ce râde.
Iar lacrimi de sidef albastru
Plâng în nisipul ce curge pe maluri,
Și, Doamne, ce tristă e lumea hoinară
Prin ploaie de gânduri,
Poveste-n tumultul din vară.
E trist tot Pământul, și noaptea, și ziua,
Și plânge cu mine, o ploaie de vară.