Dorul, pasăre de seară,
Zboară peste ani, pierduți,
Și se-așază-n vița veche,
Printre strugurii tăcuți.
Dorul, pasăre de umbră,
Se întoarce iar spre sat,
Ș-alungă vara din pictură
Spre apusul-ndepărtat.
Dorul, vânt prin vii bătrâne,
Plânge-n frunzele stăpâne,
Și-mi aduce din trecut
Vis de struguri și de grîne.
Dorul, vânt de seară lin,
Trece-ncet peste destin,
Și răscoală dintre stele
Umbra clipelor rebele.
Dorul, vânt din fonoteci,
Îmi șoptește vechi poteci,
Iar din glasul tău cel blând
Se întoarce-n mine cânt.
Drept de autor © 2009-2026 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania